Amintiri din comunism: Afaceri pe vremea lui Ceausescu (V)
epoca de aurceausescucomunismafaceri
Pe la inceputul anilor ’80, cand aveam vreo 10 ani, cel mai vizitat magazin de catre toti copiii din cartier era… o tutungerie. Nu pentru tigari, Doamne-fereste, ci pentru ca acolo gaseai “ciunga de la sarbi”. Da, acolo, in tutungerie, gaseai de vanzare guma de mestecat “de-aia buna” – Spearmint, Doublemint, Juicy Fruit si alte sortimente originale marca Wrigley’s, care se consumau in Occidentul capitalist si care la noi ajungeau doar aduse din Iugoslavia, de bisnitari.
Comertul acesta cu guma de mestecat era clandestin, desigur, pentru ca ne aflam in plin comunism, si de-aceea si “tranzactiile” din tutungerie erau parca desprinse din filmele cu spioni: intrai, te-nvarteai putin pe-acolo pana ramaneai doar tu cu vanzatoarea si-apoi, mai mult din priviri, cereai “marfa”.
Vanzatoarea se uita spre usa sa nu vina cineva, iti cerea, aproape tot din priviri, banii (intotdeauna trebuia sa vii cu bani potriviti), dupa care impingea spre tine, palmat, pachetul de guma mult visat, insotind gestul cu un indemn strecurat printre dinti: “Baga-l repede in buzunar!”.
Daca i se parea ca e ceva suspect cu tine sau daca existau martori nedoriti, te trimitea imediat la plimbare: “Aici e tutungerie, aiuritule!”
Categoric, afacerea era infloritoare: numai eu am cumparat, cred, pe parcursul catorva ani, peste 100 de pachete. Iar clientii, copii de 8-12 ani, erau o gramada – asta si datorita preturilor foarte mici (2 lei lama), comparabile, probabil, cu preturile practicate aproape de sursa marfii, la Orsova sau Drobeta Turnu Severin.
Intr-o zi insa, tutungeria s-a desfiintat. Poate intrase Militia pe fir, cine stie? Cert e ca vreo doua saptamani locul a stat gol, cu ziare lipite pe geamuri, dupa care acolo s-a deschis o florarie, cu alta vanzatoare si fara guma de mestecat. Si astfel mica afacere a murit, lasand in urma o clientela foarte numeroasa si foarte dezamagita, cu ochii umezi si plescaind in gol.
A fost primul meu contact cu esenta economiei centralizate, o esenta pe care am inteles-o perfect la 10 ani, fara sa mi-o explice nimeni:
cerere fara oferta. Bine c-am scapat!
Citeste si:
BANK Friday de la Banca Transilvania
