Povestea casei cu ferestre mari. Viata cu un credit

Povestea casei cu ferestre mari. Viata cu un credit Mi-am imaginat inca de prin liceu ca intr-o buna zi o sa fiu "la casa mea". Inca nu stiam pe atunci ce implica asta, probabil ca ma gandeam ca o sa se intample si gata. S-a intamplat, e adevarat, multi ani mai tarziu, dupa ce am facut si un credit la care platesc de trei ani si... sase zile.

Cum ar fi aratat viata mea fara un credit? As fi reusit sa pun bani deoparte? Nu are rost sa ma mint, nu-mi sta in fire sa economisesc. Stiu ca, in general, omul cu cat are mai mult, cu atat va cheltui mai mult. E foarte simplu. Daca stii ca iti permiti sa mergi la clasa I, vei alege clasa I. Doar fiindca stii ca iti permiti.

Ca sa nu raman in urma la capitolul rezolutii la inceput de an, am inceput sa fac economii. Nu, nu-mi imaginez ca economisind din salariu o sa reusesc sa-mi achit creditul in cinci ani, nu in zece. Si nici nu cred ca o sa castig brusc o suma fabuloasa de bani ca sa-l achit. Am muncit mult incercand sa vad casa ca pe o investitie. Si am invatat ca putea sa fie o alegere mult mai buna. Cu toate acestea, daca nu as fi facut acest demers, n-as fi stiut ce stiu azi.

Si cred ca, asa cum spune cam cel mai optimist (si totodata cu picioarele pe paman) om pe care-l stiu, exista intotdeauna solutii. Ca sa nu ai datorii, nu te imprumuti. Dar neasumandu-ti niciun risc, nu inaintezi nici foarte mult, nu?

Reesalonarea creditului

Pentru firme exista un program de reesalonare bine stabilit de banci. Pentru persoanele fizice solutii se gasesc mai greu, dar se gasesc. Ne-am lovit cu totii de telefoanele ofiterilor de credit care ne amintesc si atunci cand se acumuleaza plati restante de... trei euro.

Consultati un consilier financiar, discutati cu cei care va pot oferi solutii de refinantare si nu disperati. Concentrati-va pe a gasi o rezolvare si aveti incredere ca veti reusi.

E adevarat, viata cu un credit te face sa dai multi bani la banca lunar si sa ti se stranga inima de fiecare data. In primele sase luni ma asteptam sa se intample ceva rau si sa nu mai pot plati creditul. Au cedat, pe rand, tevile si caloriferele. M-am simtit "tradata" de propria-mi casa si ma uit si acum cu dusmanie la caloriferul care s-a spart chiar luna trecuta.


Dar te obisnuiesti. Faci din locul ala casa ta. Iti zugravesti peretii cum vrei tu. Stii ca daca vrei sa stai zece ani in aceeasi casa, poti. Sau ca daca vrei sa pleci, ai libertatea de a inchiria acel spatiu. Si iti faci in sfarsit biblioteca visata. Nu te mai gandesti ca, daca va trebui sa te muti, vei avea de carat o mie de carti. La propriu.

Creditul nu treuie sa devina o piatra de moara pe care sa ajungem sa o caram dupa noi luna de luna. Nu este un capat de lume si nici nu trebuie privind astfel. Daca ne concentram sa gasim solutii, le vom gasi. Sunt enorm de multe lucruri care ne scapa din vedere atunci cand suntem atenti doar la ceea ce nu functioneaza, nu si la ceea ce ar putea functiona.

Economii, economii, economii...

Nu e un drum presarat cu roze, dar m-am temut intotdeauna de drumurile prea line. Cred ca viata se echilibreaza si ca e facuta din plusuri si minusuri. Iar un om care nu e doar de forma trebuie sa inteleaga ca e responsabil pentru propria viata. Ferestrele sunt mari. Nu uriase, maricele. Creditul e si el mare. Nu urias, dar maricel.

Toate sfaturile din lume ne spun sa scapam de datorii si credite. Ne permite insa economia? Cu greu. Facem credite pentru un televizor si facem credite pentru o casa. Un buget lunar ne poate ajuta sa facem insa fata cheltuielilor fara ca un credit sa ni se para o povara.

Un buget si alte mofturi

Sunt nenumarate cheltuieli care nu sunt necesare si care ne risipesc practic bugetul lunar. Astfel de sacrificii sunt necesare, cel putin in perioada de inceput pana cand ratele lunare incep sa scada. Nu as mai face credit azi pentru ceva ce nu poate fi vazut ca o investitie.

Da, mi-am facut rezolutii la inceput de an. Stiu ca va trebui sa am o grija inzecita fata de finantele personale fata de anii trecuti. Si ca va trebui sa ma gandesc la dezvoltarea unor proiecte pentru a creste totusi veniturile si pentru a avea o libertate financiara mai mare.

Nimic nu se construieste intr-o singura zi si cred ca uneori cu rabdarea poti trece chiar si peste un credit. Intr-o buna zi, poate va exista o casa cu ferestre mult mai mari. Pana atunci insa, imi propun sa fac pace si cu caloriferul, printre altele.