Produse fara de care ne-ar fi foarte greu sa traim astazi: fermoarul si lanterna (VI)

Produse fara de care ne-ar fi foarte greu sa traim astazi: fermoarul si lanterna (VI) Toate obiectele pe care le vedem astazi in jurul nostru au fost la un moment dat inventate de cineva. Ele ni se par acum foarte banale si nu mai suntem constienti de rolul lor, dar, ca sa le realizam importanta, ar trebui sa ne imaginam cum ar fi o lume in care ele nu ar exista.
Fermoarul. Multe dintre obiectele folosite pentru inchiderea hainelor ori a incaltamintei, cum ar fi sireturile, nasturii sau acele de siguranta, au existat, in forme diverse, de mii de ani. Fermoarul insa este o inventie profund originala si relativ recenta, opera americanului Whitcomb Judson din Chicago.

La sfarsitul secolului XIX, Judson era deja un inventator de succes, avand la activ o duzina de inventii legate de motoare si de sistemele de franare de la locomotive. Plictisit de aceste domenii, el a inceput sa caute un inlocuitor pentru sireturile foarte lungi care erau atunci folosite la mai toate tipurile de incaltaminte. Astfel, la 29 august 1893, el vine cu prototipul fermoarului – un “sistem de inchidere cu scoabe”, dupa cum l-a denumit el insusi.

Acest prototip, desi era greoi si se bloca frecvent, functiona, iar Judson l-a cusut pe o pereche de cizme pentru a-i demonstra utilitatea. Dupa cateva luni, inventatorul si-a prezentat produsul la Targul International din Chicago, dar publicul nu s-a aratat interesat. Mai mult chiar, in ciuda unor sume serioase bagate in actiuni de promovare, Whitcomb Judson nu a reusit  sa impuna noul articol pe piata.

De-abia in 1913, cand un inginer suedezo-american, Gideon Sundbach, a remodelat fermoarul, facandu-l mai suplu si mai functional, s-a putut vorbi despre un succes. Armata americana l-a folosit pentru hainele si incaltamintea soldatilor din primul razboi mondial, iar cativa ani mai tarziu produsul era prezent si la genti sau valize usoare, pentru ca la mijlocul anilor ’30 fermoarul sa patrunda si in lumea modei.

Din pacate, Whitcomb Judson a murit in 1909 si nu a apucat sa vada nimic din acest succes.

Lanterna. In 1890, americanul Joshua Lionel Cowen, care era foarte interesat de domeniul electricitatii, a montat intr-o vaza obisnuita pentru flori o baterie si un bec, obtinand astfel “o vaza luminoasa” (la apasarea unui buton, se obtinea un efect destul de interesant).

Cowen n-a mers insa mai departe cu ideea sa. Devenind pasionat de trenurile electrice, el i-a vandut brevetul inventiei unui prieten, Conrad Hubert, un imigrant rus falit care desfasurase pana atunci tot felul de mici afaceri, dar fara succes. Hubert a vrut initial sa deschida un magazin unde sa comercializeze vazele luminoase, dar inainte de a face acest pas a adus o modificare inventiei lui Cowen. Anume, a luat bateria, becul electric si comutatorul si le-a introdus intr-un tub de carton, rezultand ceea ce el a numit “torta electrica de mana”.

Hubert n-a realizat atunci cat de inspirat a fost si a oferit spre vanzare acest produs ca unul de amuzament. Foarte curand insa, utilitatea “tortei” sale a devenit evidenta si vanzarile au explodat. In 1928, cand a murit, Conrad Hubert avea o avere estimata la 8 milioane de dolari. Perioada cand era un biet intreprinzator falit fusese de mult uitata.

Sursa foto: www.pexels.com