Reusita in viata este strict legata de inteligenta?

In primul rand, ce inseamna "reusita in viata"? Educatie de top? O cariera impresionanta intr-un domeniu foarte bine vazut? Propria afacere de succes? Un cont zdravan in banca? O familie fericita? Timp berechet pentru distractie? Echilibru, implinire, lucruri valoroase pe care la lasi in urma ta? Raspunsul variaza de la individ la individ, dar in principiu cam despre astfel de "reusite" este vorba. Sa vedem acum ce corelatie se poate face cu inteligenta.

Mai inainte, desigur, trebuie sa definim "inteligenta" si sa spunem ca, intr-o acceptiune larga, ea inseamna "capacitatea de a stabili legaturi intre elemente, chiar daca aceste elemente sunt aparent fara legatura”.

E o abilitate a carei masurare se face prin teste care apreciaza cu precadere inteligenta logica si inteligenta lingvistica, teste in care se gasesc succesiuni de numere, probleme de matematica si de logica, enigme, dar si intrebari sub forma de anagrame, cautarea sinonimelor, analogii de cuvinte.

Iar rezultatul final este asa-numitul Intelligence Quotient (coeficient de inteligenta) sau IQ, un termen introdus in 1904 de psihologul Alfred Binet pentru a exprima raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica ale unei persoane. De exemplu, un copil de 8 ani care are o varsta mentala de 10 ani prezinta un IQ de 10/8 inmultit cu 100, adica 125.

La ora actuala, IQ-ul mediu este de 100 de puncte. Sub 80 de puncte o persoana este considerata putin inteligenta, peste 140 - geniala. Cel mai mare IQ din lume, citat in Cartea Recordurilor, este cel al sud-coreeanului Kim Ung-Yong (nascut in 1962) care la varsta de 5 ani vorbea 5 limbi si rezolva ecuatii complicate de calcul diferential si integral. IQ-ul sau este estimat la 210 puncte.

5% din populatia mondiala are un IQ sub 75 de puncte si tot 5% din populatia mondiala are un IQ peste 125 de puncte. Cu alte cuvinte, numarul celor mai putin inteligenti este egal cu al celor inteligenti. Dar diferentele privind “reusita in viata” sunt semnificative :

Abandonuri scolare: 55% in prima categorie, 0% in a doua
Someri: 12% in prima categorie, 2% in a doua
Delincventi: 7% in prima categorie, 0% in a doua
Femei care au copii in afara casatoriei: 32% in prima categorie, 2% in a doua
Divorturi in primii 5 ani: 21% in prima categorie, 9% in a doua
Asistati social (saraci): 31% in prima categorie, 2% in a doua

Statisticile acestea arata fara niciun dubiu ca oamenii inteligenti se situeaza mult mai bine la capitolul „reusita in viata”, cu o observatie esentiala insa: un IQ mare este un bun indicator pentru o viitoare pregatire academica superioara si, intr-o anumita masura, pentru o cariera profesionala multumitoare.

Dar ceva lipseste din ecuatie, altfel nu se explica de ce oameni cu un IQ de top esueaza in ceea ce priveste serviciul, familia, starea materiala. Chiar si  Kim Ung-Yong, cel mai inteligent om din lume, este in acest moment profesor la o universitate din tara sa natala, desi ar fi putut fi directorul NASA (adevarul e ca a trecut si pe acolo).

Elementul lipsa se pare ca il constituie inteligenta emotionala, un termen care inglobeaza un set de trasaturi personale cum ar fi: auto-controlul (individul nu reactioneaza pe baza impulsurilor de moment), auto-motivarea, empatia, abilitatea de a stabili relatii inter-umane. Inteligenta emotionala inseamna pana la urma capacitatea de a exprima si folosi cat mai bine propriile emotii.

Cel care a lansat aceasta idee a fost Daniel Goleman, psiholog si ziarist american, care a publicat in 1996 cartea "Inteligenta emotionala", cu milioane de copii vandute in intreaga lume. Autorul, observand rezultatele unei anchete realizate in randul primelor 500 de firme americane, a tras o concluzie foarte clara: felul in care sunt gestionate emotiile proprii are o importanta foarte mare in obtinerea succesului.

"IQ-ul (coeficientul de inteligenta) - sustine Goleman - conteaza in proportie de 20%, in timp ce EQ-ul (coeficientul emotional) detine o pondere de 80%. Mai precis, inteligenta si competentele specifice sunt la baza, dar ulterior saltul de calitate, ceea ce permite realizarea unei cariere, este legat de propriul EQ. Iar EQ, in comparatie cu IQ, are un avantaj ce nu poate fi neglijat: nu este numai genetic, poate fi si imbunatatit”.

Sursa foto: www.pexels.com