Comunismul pe tricouri si comunismul pe piele
comunismsondajrepondentimuzeul lenineos mark iiadipure proluxportegefacebook
Din nou, realitatea pare sa fie mai de speriat decat filmele de groaza. La aproape 22 de ani de la Revolutie (sau de la ce s-a vrut a fi una), de cand, din sufletele sutelor de mii de manifestanti razbatea, in sfarsit, pana pe buze, strigatul de "libertate", nu mai putin de 61% dintre romani percep comunismul ca pe o idee buna.
Asta spun datele unui sondaj CSOP. Daca era vreun 3%, 5%, orice sub 10 procente era cat de cat suportabil, digerabil, ca niste E-uri care nu-ti fac rau din prima. Asa, incerci aceeasi senzatie ca de "mat", "toci", "game over".
Totodata, 37% considera instaurarea regimului comunist in Romania, la sfarsitul celui de-Al doilea razboi mondial, un lucru pozitiv. 37% este enorm! Dupa ce-ti mai revii din soc (pentru cine a incercat acest sentiment), din enervare, indignare te intrebi daca repondentii au proprietatea termenilor "pozitiv" si "comunism". Ca, dupa cum se poate remarca - macar si din farsele care se mai fac la radio si la televiziune - multi se dau atoatestiutori, dar, de fapt, nu prea stiu ce vorbesc.
Iata si prima trasatura comunista: prima proprietate de care s-au debarasat (in caz ca o aveau) este cea a termenilor. Asadar, comunismul propune renuntarea la proprietate privata si implicit la clase sociale. Pentru cine suna asta frumos? Pentru cine nu are la ce renunta, pentru cine asteapta sa munceasca, sa gandeasca si poate sa si mestece altul in locul lui.
Dincolo de teorii politice, comunismul inseamna ca X poate avea unul, doua, trei servicii din care castiga niste bani. Cu banii astia isi cumpara casa, masina, ce vrea el. In acelasi timp, Y nu are niciun serviciu si niciun venit (nu intra in calcul mostenitori, rentieri, copii de bani gata) dar, evident, ca ii surade pana la urechi ca el sa imparta nimicul pe care-l "are" cu X care a muncit si a dobandit ceva.
Ce mai, Raiul pe Pamant! Ce taietor de frunze la caini, ce pierde-vara nu saliveaza dupa asa ceva? Cum sa nu vrea greierele (macar asta era... artist, canta) ca munca furnicii sa se imparta (cel putin) la doi. Pe de alta parte, ce motivatie mai are cineva sa munceasca din moment ce rezultatele muncii sale nu se rasfrang asupra lui si familiei sale?
Aici, comunisti ne-ar da chiar exemplul furnicilor si al albinelor care muncesc la unison. Desene animate! Niciun om nu este identic cu altul. Oamenii sunt atat de diferiti precum amprentele digitale pe care le poseda. Ca sunt 10, 100 de milioane sau 8 miliarde pe Terra, fiecare dintre aceste amprente este unica!
In cartea de onoare a muzeului Lenin (din fericire ii sunt dedicati cam 100 de metri patrati), au scris si semnat... tovaraseste, laudand stindardul rosu, cetateni din... Japonia, Marea Britanie, SUA, din cam toate statele industrializate, dezvoltate si democratice.
Ei au venit la Muzeul Lenin ca la Disneyland, ca la ceva "cool", "fun". Pentru ei, comunismul e ceva din carti, din muzee, este ceva "cool", nu pentru ca i-ar percepe ei vreo virtute, ci numai pentru ca este opusul sistemului din propria tara.
Pentru ei, figurile comunistilor de frunte sunt demne de a le orna tricourile, facandu-le, la randul lor, sa arate "cool", "fun", "underground". Desigur, aceste tricouri ar zbura imediat la cos daca ar avea cineva pretentii la EOS-ul 5-D Mark II cu care se trag in poza langa bustul lui Lenin, la perechile de Adipure ProLux care le poarta pasii prin muzeu sau la Portege-ul de 980 de grame de pe care-si posteaza pozele pe Facebook.
Pentru noi care am trait comunismul nu din muzee, din carti, benzi desenate sau de pe tricouri, ci pe propria piele, e cu totul altceva. Pacat ca unora, multi, prea multi, le-a si intrat pe sub ea...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML