Editorial Alexandra Stanescu: Imputinatii oameni ai strazii

Editorial Alexandra Stanescu: Imputinatii oameni ai strazii oameni ai straziicopiiceaiul

In zilele de sarbatoare (macar atunci), se deschid si cele mai... innegurate, inchistate, ferecate suflete si... buzunare. Mai inventivi si mai avizi decat comerciantii, "managerii" SRFL (societati cu raspundere foarte limitata) care "administreaza" cersetoria isi trimit "angajatii" la... colindat cam de pe 1 Decembrie si nu ii mai opresc pana dupa Sfantul Ion. Ii opresc este un fel de a spune. De fapt, nu-i opresc, ci schimba "recitalurile" de sezon hibernal cu cel obisnuit, caci cersitul va continua aproape nestingherit.
Tot in perioadele acestea, este la moda "expunerea mediatica" a celor care se cara cu plasute si sacosele pe la caminele de copii si pe la azilurile de batrani. Macar asa, gratie televiziunilor, sa primeasca acei copii si batranii ceva tratament uman...

Dintre aceste "scurt-metraje", s-a remarcat unul care l-a avut ca erou principal pe un tanar preot a carui dorinta era, evident, de a-i ajuta pe cei nevoiasi. Mai exact, parintele s-a apucat sa imparta sandwich-uri si ceai cald celor fara adapost.

Oricum, nu mirosul ceaiului cald si nici cel al sandwich-urilor incalzite ii trezea pe bietii oameni stransi sub cutii de carton, ci luminile camerelor de filmat si intrebarile nefericite (cam ca de obicei) ale reporterilor. Adica: "V-ati bucurat ca ati primit un sandwich si un ceai cald?" La ce raspuns sa te astepti? "Nu am mai mancat de trei zile, deci nu m-am bucurat!" sau "Nu m-a bucurat. Cu ceaiul o sa ma spal pe cap iar sandwichul il arunc primului caine vagabond care imi iese-n cale"...

Dintre toti oamenii strazii, s-a remarcat o femeie care, desi intr-o stare deplorabila, nu a vrut sa primeasca nimic, multumindu-se sa spuna, cu mandria unui medaliat olimpic: "Eu nu vreau de pomana si nici nu fur! Eu muncesc!" Superb! Pacat ca nici macar sfertul sfertului acestei constiinte nu il au cei care baga mana in buzunare si bugete.

In fine, parintele a facut un rezumat al... actiunii si - spre deosebire de reporteri - a remarcat ca, dincolo de ceai si de un pic de hrana, oamenii strazii s-au bucurat ca le-a... batut cineva la... usa, adica i-a mai bagat cineva in seama.

Din pacate, daca - nu-i asa? - cu intrebarile reporterilor publicul s-a mai obisnuit, se pare ca de la ele s-a contaminat si preotul care si-a incheiat povestirea cu o remarca pe care si-a dorit-o fericita dar nu prea i-a iesit. Nici mai mult nici mai putin, el a zis ca se bucura ca, de la an la an, sunt din ce in ce mai putini oameni ai strazii...