Gura bate si fundul si fundamentele
gura bate fundulisarescubnrpiete financiarezvonuri
Mironositele si mironositii, hipercorectii politetii si ai moralei au rosit si si-au inchis petalele la fel ca Mimosa Pudica, atunci cand guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, si-a coborat discursul atat de mult incat acesta a ajuns la partea anatomica posterioara pe care fiecare persoana, de la anorexici la obezi, o are.
Aceasta partea anatomica se numeste fund, iar guvernatorul a indraznit sa-si condimenteze discursul cu acest cuvant, amintind un foarte plin de intelesuri proverb romanesc: gura bate fundul.
De multe ori, Isarescu este acuzat ca vorbeste in termeni prea elevati, de specialitate, speciosi. Cum poate suna in urechile unui campean sau ale unui literat... "swap pe curs", "credit default swap", "operatiuni repo", "reverse repo", "core2 ajustat" si asa mai departe.
Ei, de data aceasta, guvernatorul a vorbit pe sleau, pe intelesul tuturor, pentru ca, de la vladica la opinca, romanii sa priceapa pericolul care ne pandeste.
Dincolo de termeni sofisticati pe care chiar si cei care ii folosesc nu ii inteleg in totalitate - ca in cazul produselor pe care le vand, cum au fost cele ce, ulterior, au capatat epitetul de "active toxice" - masa de investitori si cea de traderi nu sunt membre de academii.
Cu alte cuvinte, ei si pietele pe care le reprezinta reactioneaza la zvonuri, la agitatie, la rumoare, adica la exact ce personifica proverbul rostit de guvernatorul BNR.
Lumea este formata din piete, de fapt, lumea a ajuns o piata de piete, la fel cum internetul este o retea de retele.
La fel de simplu si cuprinzator cum este proverbul "gura bate fundul", ilustreaza Niall Ferguson, in unul dintre genialele sale documentare, spaima resimtita de piete, comparand-o nici mai mult nici mai putin cu cea a unei turme.
Iar reactia turmei era povestita de un cowboy veritabil care spunea ca este de ajuns ca, in mintea unei cornute sa se produca panica, teama, ca aceasta sa se transmita, prin mecanisme nevazute, suratelor. Cowboy-ul spunea ca este de ajuns o adiere de vand, o trosnitura de vreasc si intreaga turma o ia razna...
Asa cum turmei veritabile nu poti sa-i explici ca s-a speriat degeaba, ca nu este niciun pericol, ca si daca ar fi, vacarii sunt inarmati si au si caini de paza, la fel, nu poti explica pietelor ca fundamentele-s solide, ca vei lua masuri, ca vei stabiliza, ca vei verticaliza (orice o fi insemnand acest termen de comentariu fotbalistic)...
Cand risti banii tai, bani imprumutati, bani ai unor investitori care asteapta profit si cand ai atatea exemple de crize reale, este firesc sa te sperii, sa-ti aperi banii, si atunci fie nu-i mai bagi in niste piete, fie ii evacuezi cat mai repede de acolo, ca pe niste soldati aflati sub tirul inamic.
Numai ca, in acest razboi, exista victime colaterale, reprezentate de cetatenii unei tari, oameni care nici macar nu stiu ca valoarea banilor lor, a dobanzilor pe care le platesc, a puterii lor de cumparare depinde de soarta acestui razboi, de cat de tare bate gura fundul si fundamentele...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML