de Alexandra Stanescu
la 29 Iun. 2012
Poate or avea si nevoie si telefoane mai tinerii mostenitori ai Tronului, William si Harry. Mihai I al Romaniei o avea iPhone sau Samsung Galaxy S3? Presedintele si prim-ministrul Romaniei pe ce ecrane isi pun degetele sa alerge? Vor fi expuse, peste vremuri, iPad-ul lui Federer sau cel al lui Nadal, daca or avea?
Primul astfel de gadget al lui Barack Obama sau Lap-topul Angelei Merkel vor ajunge la muzeu si daca da, in ce stare vor fi toate cele mai sus enumerate? Nu se stie. Dar, peste o suta, doua sute si mai multe de ani, tuturor celor pomeniti sigur le vor supravietui niste obiecte foarte personale, mult mai personale decat gadgeturile (cele mai multe) din plastic.
Niste obiecte - sublime microuniversuri - lipsite de circuite, fire, cabluri de alimentare, huse protectoare, fete interschimbabile si care functioneaza independent de net si de energia electrica.
Niste sublime microuniversuri care inceteaza sa mai bata poate o data cu inima posesorului: ceasurile mecanice…
Ceasuri care au stat pe mesele, in buzunarele sau la incheieturile mainilor unor personalitati din istoria Romaniei si din istoria literarturii romane au fost adunate, intr-o mica expozitie, mult mai modesta ca a oricarei manufacturi de prestigiu, in holul Muzeului National de Istorie a Romaniei sub numele "Genio Helvetico" (expozitia are si cateva cutii muzicale, precum si patefoane portabile si de buzunar care probabil vor starni amuzamentul tinerilor care nu-si mai dezlipesc castile de timpane).
Nu este incantator sa vezi ceasurile din aur sau din otel care le-au numarat creatiile, zilele si noptile de scris, de bucurie, de durere si framantari lui Arghezi, George Calinescu, Panait Istrati.
Nu este incantator sa ai in fata ustensilele care au batut in ritm cardiac istorice clipe alaturi de regele Carol I, regina Maria, Iorga, Alexandru Averescu, Armand Calinescu, Ion Antonescu, Gheorghe Bratianu, Nicolae Titulescu?
Probabil ca, pentru cei care-si masoara zilele si noptile cu smartphone-ul sau cu tinichele si plastice facute pe vaporul care pleaca din China spre restul lumii, raspunsul este negativ. Pacat!
Pacat ca, pentru foarte multi, au apus vremurile in care ceasul era mai strans legat de stapanul sau decat lantul care-l tinea in buzunar, decat bratara sau cureau cu care era prins la mana, la fel de intim legat ca verigheta de deget, la fel de intim legat cum este omul de timpul sau.
Din nefericire, in ziua de astazi, multi privesc ceasurile, chiar si pe cele de valoare (intrucat isi pot cumpara cu zecile) ca pe simple obiecte pe care le asorteaza la tinuta. Tot acum, multi fac cu ceasurile ceea ce fac si cu timpul lor… isi bat joc…
Pe unul dintre ceasurile expuse la Muzeul National de Istorie, sta scris "8 ore de lucru, 8 ore pentru a ne instrui, 8 ore de repaus". 24 de ore impartite in trei, spunand mai mult decat trei manuale de time management...
Comentarii