Loteria bonurilor vitale
sa traim frumosloterieviata si moarte
Randurile acestea dauneaza grav iluziilor si minciunilor pe care ni le spunem in fiecare zi unii altora si noua insine. La sfarsitul zilei, la sfarsitul fiecarei zile, realitatea castiga.
Poate ca iluzia cea mai mare a fiecarui tanar este ca va pastra vesnic aceasta stare de… agregare. Dupa ce timpul si oxigenul incep sa ne invete ce inseamna imbatranirea, ne impacam cu firescul proces.
Cu toate acestea, desi conditia umana este tragica, desi traim intr-o lume plina de amenintari ca strazile de praf, ne tatuam pe creier iluzia, chiar deviza, ca "noua nu ni se poate intampla nimic rau".
Sa gandim pozitiv, ca, altfel, ne ia mama dracului!
Sa gandim pozitiv, sa ascultam zicerile horoscopistelor care, dupa... "breaking-news-urile" despre violuri, omoruri, jafuri, talharii, despre bolnavi incurabili si numere mari de victime ale cataclismelor sau ale teroristilor, prevad - le-au zis lor astrele! - ca vom avea… o zi buna…
Clar! La fel li s-a prezis, in anterioara "zi buna", zecilor de mii de oameni din intreaga lume care au incetat sa se mai numere printre noi.
Poluam, dar efectuam inactiunea de a spera ca asta nu ne va afecta sanatatea, nici pe a noastra, nici pe cea a urmasilor.
Fumam, dar, desi obiceiul arde milioane de vieti pe an, avem… credinta ca noi insine - aceste burice ale Pamantului - suntem invincibili.
Tocim tururi de pantaloni si tapiterii de scaune de birou, de masina, de bucatarie si sufragerie, dar ne rugam "la Dumnezeu" sa ne tina multi ani in viata, sa ne caram pana la adanci batraneti multele kilograme in plus, arterele rigidizate si muschii atrofiati de atata stat.
In fiecare an, trecem prin ziua mortii noastre. Habar n-avem care este. E dintr-o cifra? E din doua?
E in prima luna a anului, in a sasea, in a douasprezecea?
Nu stim… Se trage la sorti… Se trage la… Loteria bonurilor vitale/mortuare.
Disparitia fizica a cuiva… naste aduceri aminte si reflectii. Genereaza panseuri despre viata si moarte. Din pacate, pentru a ajunge la adevaruri, unii dintre noi au nevoie de astfel de plecari.
Pentru ca ele ne impresioneaza profund, promitem altora si ne promitem noua sa fim (mai) buni, mai toleranti, sa nu ne mai enerveze cum au aranjat soacrele borcanele...
In momentele negre, realizam cam ce conteaza, de fapt… Ca strangerea de mana a unui prieten, imbratisarea, intersectarea a patru irisi intrezariti printre lacrimi sau cinci minute de hohotit dupa un banc, fac mai mult decat o mica… marire de salariu, sedinte de... shopping, reduceri la haine, o masina noua, o excursie in Patagonia sau in Honolulu…
Sa nu uitam promisiunile si nici bucuriile adevarate! Nimeni nu stie cand si cum vom pleca din lumea asta, asa ca macar sa traim frumos, castigandu-ne - atat cat ne sta in umila putere - fiecare zi la Loteria bonurilor vitale!
