Statul ca o corporatie la care toti cetatenii sai sunt actionari
finlanda eurojutta urpilainenpozitie finlandadatorii greciadatorii spania
Toata lumea, chiar si cea neinteresata de finante, de economie, a auzit de laureatii de Nobel, Nouriel Roubini "supranumit (pana la exasperare cliseistica) dr. Doom" si de Paul Krugman, de miliardarii Buffett, Soros si Slim Helu, ba chiar si de milionarul roman Chelu...
Ei, dar cator oameni, finantisti chiar, le spune ceva numele Jutta Pauliina Urpilainen? Wikipedia zice ca are aproape 37 de ani si, pe langa ceva studii cuminti, a fost profesor de scoala (ceea ce, in tara sa, nu este de colea) are propriul CD cu colinde de Craciun si este sefa Partidului Social Democrat Finlandez.
Jutta este si prim-ministru adjunct si ministru de Finante si poate ca ar fi ramas cvasianonima in afara tarii sale si a zonei euro, daca nu ar fi facut, recent, declaratia ca Finlanda, mai bine ar iesi din uniunea monetara decat sa plateasca datoriile altor tari din regiune...
Anul trecut, Finlanda, tara cu vreo 5,3 milioane de suflete si turism aproape inexistent, cu exceptia celui hibernal laponic, a incheiat un acord bilateral cu Grecia pentru garantarea recuperarii imprumuturilor acordate statului elen.
De asemenea, Finlanda, unul dintre putinele state pastrand rating maxim, ca un profesor doctor docent "pe bune", intr-o lume a plagiatelor, negociaza si cu Spania un acord similar.
Grecia are vreo 11 milioane de locuitori si o populatie activa cat cea totala a Finlandei si are un turism legendar, de la Pericle incoace. Toata lumea stie in ce situatie este, astazi, si nu pentru prima data, Grecia, tara in care, recent, s-a aflat ca peste o treime din cele 81.000 de proprietati imobiliare ale statului, excluzand cladirile de utilitate publica, sunt ocupate abuziv de companii si persoane care nu platesc nimic.
De asemenea, la vreo 3.000 de kilometri distanta de Helsinki, se afla Spania, o tara cu 47 de milioane de locuitori si care obtine, pe buna dreptate, numai din turism, venituri uriase.
Din nou, toata lumea stie in ce situatie financiara este Spania. In incercarea de a reduce deficitul bugetar de la 8,5%, la 5,3%, tara a impus turistilor, incepand cu 2 iulie, o taxa suplimentara, de vreo 7 euro de persoana, platibila la iesirea din tara, pe cai aerine.
Taxa trebuie platita chiar si de cei care si-au facut rezervarile cu cateva luni in urma. Aproape imediat, dezamagita, compania Wizz Air a anuntat ca isi va reduce substantial numarul de curse spre Spania. Cu siguranta, nu va fi singura companie care ia masuri.
Uimitor si imbucurator in acelasi timp, a fost comunicatul Wizz Air in care critica Spania ca a tocat bani pentru a construi terminale si pentru dotarea inutila a acestora, iar acum vrea sa-i puna sa plateasca pe turisti, nedandu-si seama ca, astfel, statul mai mult pierde decat castiga.
Este o pozitie cat se poate de corecta pentru o companie care si-a facut planuri de afaceri pe termen lung, care se straduieste sa-si apere interesele si, implicit, pe ale actionarilor si clientilor sai.
Si mai imbucurator este ca, intr-o lume in care se tot vorbeste despre solidaritate – care, de fapt, este un indemn de felul "desi numai unii au gresit grav de tot, hai sa ne fie rau tuturor!" – exista si un stat care isi respecta si isi apara cetatenii si interesele lor.
Finlanda a avut o reactie normala, de companie care ii deserveste pe toti cetatenii sai si care ii are ca actionari pe toti cetatenii sai, pe toti platitorii de taxe si impozite catre Helsinki...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
