Un mondovision de Eurovision
eurovisioncastigatorivoltajromaniaplayback
Editia de anul acesta, a saizecea, a Eurovision a adus concursul in Guinness Book, cartea recordurilor atestand calitatea de cea mai longeviva competitie muzicala anuala de televiziune din lume.
Chiar daca nu a intrat si ea in paginile aceleiasi carti, scenografia de la Viena, cu tot cu spectacolul de lumini, a fost probabil una dintre cele mai reusite de la Lugano, unde a avut loc prima editie, incoace.
Si in ceea ce priveste filmuletele de prezentare ale concurentilor, austriecii au fost foarte inspirati.
Organizatorii au prestat si servicii de curierat si au lasat in poarta de acasa a fiecarui concurent cate un cadou.
Nu cine stie ce, cate un flecustet menit sa aminteasca destinatarei sau destinatarului de Austria sau care chiar sa-i foloseasca la desfasurarea unor activitati pe care, ulterior, a fost filmat ca le-a desfasurat, in diferite regiuni din tara care a gazduit cea mai recenta editia a Eurovision.
Astfel, austriecii s-au achitat de minune de "caietul de sarcini" presupus de sloganul "Building Bridges", iar una dintre punti s-a intins haat, vreo 16.000 de kilometri distanta de Viena, pana in Australia.
Reprezentantul tarii-continent a fost punctat si inca foarte generos, mai-mai ca editia din 2016 a… Eurovision sa fie organizata la Canberra, Sydney, Melbourne sau Adelaide…
In final(a), Suedia a ocupat primul loc, urmata de Rusia si Italia, in timp ce Australia s-a clasat pe cinci, iar Romania pe 15, desi Voltaj plecase de la Bucuresti cu planuri mari, bazandu-se pe mesajul social al piesei "De la capat", de parca Eurovision nu ar fi un concurs de cantece, de melodii, ci de dosare sociale sau de lungimi de barbi de transexuali.
Finala de anul acesta a fost urmarita de aproximativ 195 de milioane de telespectatori din 45 de tari, printre care si China, unde concursul a fost transmis in premiera.
Dupa ce, la inceputurile sale, Eurovision nici macar nu accepta participarea formatiilor, ci numai a cantaretilor solo, dupa ce participantii cantau cu precadere in limba tarii pe care o reprezentau, dupa ce erau acompaniati de orchestre in toata regula, dupa ce voturile erau date de jurii profesioniste, acum, totul este mult mai lax.
Nici macar sexul concurentilor nu trebuie sa fie foarte bine definit, acestia pot face playback in ce limba vor ei, iar culmea playback-ului a fost atinsa in acest an, odata cu incendierea unui asa-zis pian, de fapt, o carcasa de tabla stearpa, la care nu ar fi putut canta nici Mozart.
Desi numele competitiei este strans legat de cel al continentului unde a aparut, aria de raspandire se pare ca devine mondiala si nu ar fi nicio problema, dar interpreti si formatii din Europa sunt supusi examenelor (asa cum sunt ele) la ei acasa, dupa care trebuie sa se califice in semifinale si in finala, in timp ce, Australia este invitata.
Pe urma, votul profesionistilor intr-ale muzicii - si el, desigur, subiectiv - a ajuns sa conteze exact cat cel al publicului, care, culmea, desi concursul este tot mai internationalizat, este indemnat sa fie nationalist si sa voteze, daca se afla in strainatate, melodia cantata de compatrioti.
De parca, la un cu totul alt nivel, simfoniile lui Beethoven sunt valoroase pentru ca le-a compus un... neamt sau operele lui Verdi pentru ca au fost scrise de un italian…
In conditiile in care acest concurs tinde sa devina Mondovision, a vota in functie de nationalitate, este contra limbajului universal care este muzica...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
