Editorial Amalia Sterescu: Obiective stropite cu pasiune
obiectivepasiunemanageriangajatimotivare angajati
Ca manageri suntem guvernati de strategii si obiective. Unele ne apartin, sunt rodul viziunii noastre, altele fac parte dintr-un arbore mai mare decis undeva peste mari si tari in functie de structura fiecarei organizatii. Obiectivele sunt SMART in general si destul de seci in afara de cele exaltat pasionale ce isi propun sa aduca compania pe cele mai mari culmi de admiratie din partea clientilor sau leader de piata intr-un anumit domeniu.
Neimplicati in stabilirea obiectivelor, angajatii le urmeaza resemnati, uneori chiar performeaza din constiinciozitate, dar fara a apasa prea tare pe acceleratie. Conectarea angajatilor la procesul de stabilire a obiectivelor, implicarea lor emotionala, apelarea la valorile lor individuale si la stimulii de motivare specifici, genereaza nu numai o performanta mai buna, dar aduce acel plus de pasiune, energie, inovatie, acel "imi place ceea ce fac, am satifactia jobului meu, ma simt bine facandu-mi jobul cat mai bine pentru ca inteleg scopul general, ma simt implicat, impartasesc viziunea managementului, rezultatul ma stimuleaza si ma motiveaza".
Eram in SUA la o mare conferinta de leadership unde participau cam 800 de persoane. La un moment dat pe agenda urma un workshop. Facilitatorul ne-a explicat ca urma sa construim un obiect ale carui piese se aflau intr-o caseta de lemn. Pentru asta aveam 30 de minute. Ne puteam consulta cu colegii de la aceeasi masa, puteam discuta liber apropos de solutii, insa aveam o singura limitare: nu avem voie sa folosim decat mana pe care o foloseam uzual cel mai putin. Dreptacii de exemplu trebuiau sa poarte o manusa imobilizatoare in dreapta pentru a respecta regula jocului.
Si ne pornim. Cei mai tehnici examinau piesele cu atentie, preluand controlul cu aer de experti, cei cu inclinatii artistice colorau eticheta produsului personalizandu-l si asteptand ca altii sa decida pasii urmatori, altii se uitau doar in jur si ascultau pasivi sperand sa treaca mai repede cele 30 de minute. Si uite asa ne-am chinuit noi vreo 10 minute pana cand am realizat ca obiectul pe care trebuia sa-l realizam era o mana protetica. Bun, macar vizualizam produsul finit. Pasiune? Ioc. Aveam un obiectiv fixat de altcineva, nu-i intelegeam substanta, nu se apelase la caseta noastra emotionala pentru a face mai mult decat ceea ce ni se ceruse. Si chiar nu intelegeam de ce trebuie sa facem totul folosind mana mai putin folosita.
Dupa 15 minute, facilitatorul ne intrerupe si spune: "Stiu ca poate nu intelegeti sensul obiectivului dat, asa ca va rog sa vizionati acest filmulet care sper sa va ajute".
In filmulet apareau copii, adulti – victime ale minelor antipersonal din diverse tari, disperarea in fata faptului ca erau schingiuti pe viata si incapabili sa mai munceasca. Elementul cheie il reprezenta modul in care acele maini protetice pe care noi ne chinuiam sa le producem cam fara chef – le schimbau viata intr-un mod extraordinar. Zambeau din nou, sofau, scriau, mancau cu acea proteza – erau fericiti ca se pot apropia de normalitate prin darul unei organizatii internationale care le furniza aceste proteze.
Filmul s-a oprit. Liniste adanca, emotie, vibratia ca suntem actorii principali in spectacolul vietii unor oameni mutilati, dar plini de speranta. Atunci facilitatorul ne-a spus: "Stiti ce aveti de facut, iar la final puneti proteza in aceste cutii de lemn si semnati-va pe ele. Vor ajunge cu primul transport in tari din Asia si Africa".
Va imaginati importanta fiecarui gest pe care il faceam in realizarea acelui obiectiv maret acum, prin substratul sau? Gradul nostru brusc de responsabilizare? Motivatia si gradul de implicare ale fiecarui membru dupa intelegerea misiunii noastre reale?
A fost o experienta senzationala – la final 80 de cutii de lemn frumos decorate si semnate ce contineau 80 de maini protetice isi asteptau lungul drum catre zambet, speranta, normalitate.
Implicati-va subordonatii in stabilirea obiectivelor de business, ascultati-le ideile, imbracati obiectivele seci cu motivatii reale, facand apel la valorile si stimulii fiecarui individ/grup . Pasiunea, inovatia, satisfactia vor veni natural.
Fixati-va nu numai obiective ce deservesc business-ul companiei, dar si obiective ce deservesc comunitatea sau segmente defavorizate ale comunitatii din care faceti parte.
Stropiti-va obiectivele cu pasiune si energie si rezultatele mediocre se vor transforma in Excelenta.
.jpg)
*Amalia Sterescu (foto) este este vicepresedintele Global Renewals Centers in cadrul Oracle Corporation. Este responsabila de elaborarea strategiei globale pentru centrele de reinnoire contracte suport localizate in Romania, India si China. Din ianuarie 2012 face parte din echipa de editorialisti Manager.ro.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML