Cat de mare este bugetul Uniunii Europene?

Cat de mare este bugetul Uniunii Europene? bugetul uniunii europeneagentii europenesubventii comunitare

In 2012, bugetul Uniunii Europene a fost de 147,2 miliarde de euro, aproximativ 1% din PIB-ul cumulat al tuturor tarilor membre. E mult? E putin? Oficialii de la Burxelles tind sa banalizeze aceasta suma, spunand ca ea este echivalenta cu costul unei jumatati de ceasca de cafea pe zi pentru fiecare dintre cei 500.000 de cetateni ai UE. Doar ca problema nu se pune asa. Nu conteaza pana la urma daca aceasta suma e mare sau mica, ci doar daca ea este cheltuita eficient, pe lucruri cu adevarat importante, sau dimpotriva.
Grosul cheltuielilor UE, cca 80%, merge spre Politica de Coeziune, menita sa reduca dezechilibrele intre regiunile sarace si cele bogate, si spre Politica Agricola Comuna, care implica, printre altele, acordarea de subventii pentru agricultori. Domenii importante, desigur.

Lucrurile devin insa sensibile cand vorbim de cele 31 de agentii europene, un fel de antene ale UE in teritoriu, cu sarcini dintre cele mai diverse: controlul imigratiei, formarea profesionala, organisme modificate genetic, calcularea timpului de munca, inregistrarea brevetelor, stabilirea cotelor de pescuit etc. Potrivit cercetarilor recente ale Biroului European de Audit, multe dintre aceste 31 de agentii nu sunt capabile sa justifice o parte substantiala – in unele cazuri de pana la jumatate – din cheltuielile lor.

Cum sa justifici, de exemplu, faptul ca o sedinta de 1 zi a Agentiei Europene pentru Siguranta Alimentelor (AESA) costa 6.200 de euro pentru fiecare dintre cei 15 participanti, membri ai consiliului de administratie? Da, atat costa ca sa zbori pana la Parma (sediul AESA), sa mananci si, eventual, sa dormi o noapte acolo. Si asta inca e un mizilic pe langa cele 49 de milioane de euro pe care agentia le cheltuieste anual pentru "contracte externe de comunicare si management" – un scop deloc limpede, dar care suna bine.

Sau cum sa accepti faptul ca Agentia Europeana pentru Mediu, cu sediul la Copenhaga, a trimis de curand o intreaga delegatie (in frunte cu sefa agentiei, bineinteles) tocmai in Caraibe, de cealalta parte a Atlanticului, dar nu in scop turistic cum ar putea crede rauvoitorii, ci in interes de serviciu, pentru... a studia biodiversitatea zonei?

Explicatia, pana la urma, e simpla: cand vine vorba de bani publici, simtul responsabilitatii dispare (dupa cum se vede, nu e ceva specific tarilor din estului Europei). Iar atunci cand Comisia Europeana este intrebata ce intentioneaza sa faca pentru a remedia anomaliile descrise mai sus, raspunde invariabil acelasi lucru, ceva de genul: "Mainile noastre sunt legate, regulamentul intern al agentiilor nu prevede niciun drept de interventie, noi am sugerat deja, de multi ani, o reforma a modului de supraveghere etc."

Guvernele europene sunt in mod clar primele vinovate pentru aceasta situatie. De ani de zile, crearea agentiilor este obiectul unei concurente indecente intre tarile membre. Fiecare vrea cu ardoare sa gazduiasca cel putin una si, din acest motiv, in caz de blocaj in timpul unui summit european, o propunere de deschidere a unei anumite agentii intr-un anumit oras face minuni pentru ajungerea la un consens.

Este cazul Agentiei pentru Drepturi Fundamentale cu sediul la Viena, aparuta in peisaj in 2007, care a linistit probabil niste interese personale. Altfel nu se explica de ce politicienii austrieci, recunoscuti pentru atitudinea lor acra la adresa Bruxelles-ului, au devenit brusc foarte zambitori si s-au intrecut in declaratii entuziaste. Cancelarul federal a vorbit despre "un semnal clar trimis de UE poporului austriac", iar ministrul de externe de la acea vreme, Ursula Plassnik, a spus ca "stabilirea sediului la Viena va consolida si mai mult pozitia acestui oras ca sediu al organizatiilor internationale majore."

Dar cu ce se ocupa concret Agentia pentru Drepturi Fundamentale? Nu e foarte clar. In cei 5 ani de existenta, despre ea s-a vorbit o singura data, atunci cand comisarul Viviane Reding s-a indignat in legatura cu proiectul de a se transpune Carta Drepturilor Fundamentale in versuri. E indreptatita astfel parerea celor care spun ca agentia vieneza ar trebui pur si simplu desfiintata.

Toate aceste anomalii reamintesc liderilor europeni ca reformarea modului in care functioneaza agentiile europene este urgenta, cu accent pe diminuarea fondurilor ce le sunt alocate. Presedintele Comisiei Europene chiar a invocat necesitatea unei intalniri cu toti directorii de agentii, pentru "un schimb de opinii asupra viitoarei abordari a UE in materie de gestiune a agentiilor". Un jargon foarte "a la Bruxelles" care ascunde prost dorinta de a recastiga controlul asupra acestor structuri care aveau ca scop initial apropierea  Europei de cetateni – o idee nobila, in principiu, dar care s-a dovedit foarte costisitoare: cu exceptia a cinci dintre ele, care se auto-finanteaza, agentiile traiesc din subventiile comunitare (1,5 miliarde de euro in fiecare an) si asigura posturi caldute pentru peste 5.000 de functionari.  

Revenind la bugetul total al UE, suma de 147,2 miliarde de euro impartita la 27 de tari poate ca nu pare chiar atat de mare. Dar daca ea este cheltuita mai ales pe subventii pentru agricultori, pe proiecte regionale dubioase, pe actiuni pur si simplu inutile (cum sunt multe dintre actiunile agentiilor) sau pe confortul unor functionari, Uniunea Europeana isi va pierde cu siguranta credibilitatea si asa erodata de criza euro.