Exista eroi si eroi. Unii, mai eroi decat altii: Povestea asistentei medicale bolnava de cancer, care lucreaza in ATI
lectii de viatamediciasistentespitalecoronavirus
Daca in aceste vremuri avem des tendinta sa ne pierdem speranta sau motivatia, sa nu uitam ca exista, undeva in lume, oameni care isi merita pe deplin statutul de ''om''. Eroi care se inalta deasupra multora care se proclama astfel si care ne ofera, tuturor, prin povestile lor, o raza de speranta.
O astfel de poveste apartine unei asistente medicale care lucreaza pe sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Municipal Campulung Moldovenesc. Ea a fost dezvaluita, sub protectia anonimatului, de asociatia Casa Filip, care ofera cazare bolnavilor oncologic care urmeaza tratamente medicale in Cluj.
Femeia, in varsta de 52 de ani, continua sa isi practice meseria, urmand Juramantul lui Hipocrate fara abatere de la vreun cuvant, desi sufera de cancer in stadiul patru.
Aceasta a continuat sa lucreze in ATI, acolo unde se duce lupta dintre viata si moarte, desi aceeasi lupta duce propriul ei corp cu cancerul.
Determinarea si devotamentul asistentei medicale sunt absolut impresionante, dar in conditiile crizei sanitare, cand afectiunile oncologice reprezinta comorbiditati in cazul infectarii cu noul coronavirus, astfel de cadre medicale nu mai sunt eroi, ci martiri.
In timp ce alti asistenti medicali si medici invoca concedii medicale nejustificate, sau se revolta refuzand sa isi faca meseria de teama ca s-ar putea infecta, si cer sporuri peste sporuri, povestea acestei femei e o lectie de sacrificiu din care toti ar trebui sa invatam in aceasta perioada.
Pentru ca tocmai despre asta e vorba astazi: Despre sacrificiul fiecaruia dintre noi, pentru binele colectiv.
”Lucrez. Cand imi este greu, imi iau concediu medical, dar imi place ceea ce fac. Acceptarea e foarte grea, mai ales la stadiu avansat. A trebuit sa fiu puternica si asta pot face doar avand o viata normala, nu sa stau la pat. Faptul ca ma duc la serviciu ma ajuta la moral. Colegii si medicii imi spun sa stau in concediu, dar eu le-am zis ca acest concediu este pentru oamenii bolnavi, iar eu am o treaba de facut. Am momente cand depresia ma trage tare de par. Ma rog, de peruca”, a povestit eroina noastra.
Din pacate, nu toti sunt eroi. Dar iata ca unii reusesc sa spele rusinea multora si sa se ridice dincolo de eroism, la stadiul de martir.
Puterea ei vine din baiatul si sotul sau, a marturisit femeia. ''Ei imi dau putere. Ma dor foarte tare picioarele fiindca am avut un blocaj limfatic, au ramas durerile, dar trec peste cu exercitii, cu masaj, cu activitate zilnica. Mai fac pauze cand simt ca plezneste carnea pe picioare. Dar am o viata normala, asa cum este ea. Abia astept sa ma duc la munca in fiecare zi. Daca pot fi utila, cu ce-a mai ramas din mine, sunt cea mai fericita. Acum sa vad cum tolerez acest medicament nou si ma intorc fiindca pacientii au nevoie de asistenta medicala”, a conchis pacienta.
Eu cred ca astfel de sacrificii nu sunt niciodata in zadar. Pentru ca a salva oameni neconditionat iti ofera acea calitate umana care va inspira si va hrani neontenit constiinte vii care vor veni dupa tine. A salva vieti neconditionat ... te face nemuritor!
