O istorie care nu se invata la scoala. Fiscalitatea uriasa, o problema pentru noi inca din timpuri stravechi
fiscalitatetaxe si impozitebiruri
Blestemul taxelor mari pare sa fi fost inradacinat pe aceste meleaguri inca din timpul Tarilor Romane, continuand sa reprezinte si astazi o mare provocare pentru mediul privat romanesc, dar si pentru cetateanul de rand, sufocandu-le tuturor calea spre progres, de sute de ani.
Secolul al XVI-lea avea sa marcheze inceputul dezastrului pe pamanturile noastre. Tarile Romane aveau sa piarda teren in lupta pentru dezvoltare, investitii si evolutie, in raport cu statele din restul Europei, si totul din cauza unei fiscalitati absurde impuse stramosilor nostri.
Din nefericire, subjugarea populatiei si saracirea ei nu a dus la progrese, lipseau elemente esentiale unui trai decent in epoca, in timp ce populatia traia si muncea pentru a-si plati birurile impovaratoare catre statul tot mai acaparator.
"Rezultatul a fost ca la 1866, cand a venit in Principatele Unite sa-si ia in primire tronul, Carol I gasea aici nu doar cea mai saraca populatie din Europa, dar si tara cu cea mai primitiva infrastructura", relateaza
aktual24.ro.
Aceste meleaguri scaldate de altfel in resurse si bogatii cum nu sunt altele in lume, au avut totusi nesansa de a fi sute de ani dominate de forte asupritoare, in timp ce multe alte state europene s-au bucurat de forme de libertate ce le-au permis progresul. Daca pentru perioade scurte am reusit si noi sa mai castigam teren in fata istoriei nemiloase cu aceasta bucata de Europa, evenimente mai recente precum aparitia regimurilor totalitare ne-au aruncat din nou intr-un con de umbra al istoriei. Zeci de ani stand apoi sub ocupatie si influenta sovietica, cu greu te mai poti reaseza in randul statelor cu democratii consolidate si exercitiul capitalist in mana.
"Ulterior, decalajul a fost redus intr-o anumita masura pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, apoi a crescut din nou urias in perioada comunista. Romania a inceput sa recupereze distanta fata de restul Europei abia odata cu intrarea in Uniunea Europeana, desi birurile s-au mentinut pana azi printre cele mai ridicate de pe continent", mai noteaza sursa citata.
Istoricii considera ca, de-a lungul veacurilor, noi am fost dezavantajati in raport cu alte state europene, pe care le admiram azi pentru prosperitatea si emanciparea lor, din mai multe perspective. Printre cauzele ce ne-au pus frana evolutiei, cei ce au studiat atent trecutul ne subliniaza amplasarea tarilor romane in afara marilor rute comerciale, influenta otomana, razboaiele purtate de marile puteri in aceasta zona, populatia foarte redusa numeric, dar mai ales taxele mari!
"La sfarsitul Secolului al XVI-lea, locuitorii Tarii Romanesti erau siliti sa plateasca unele dintre cele mai mari impozite din lume. Profesorul Bogdan Murgescu prezinta, in lucrarea 'Romania si Europa' (...)
In 1590, un om din Tara Romaneasca – o regiune oricum saraca – platea doi galbeni pe an, suma care se mai percepea doar in foarte bogata Republica Venetiana (lider al comertului in Mediterana). Dar, spre deosebire de venetieni, care trebuiau sa dea si cate 50 de kilograme de grau catre stapanire, muntenilor li se luau 134 de kilograme, adica de aproape 3 ori mai mult (...)
La momentul 1600, cele mai mari impozite din lume erau platite in Tarile de Jos (Olanda) – 4,5 galbeni si 148 de kilograme de grau pe an. Dar olandezii erau in acel moment cea mai dezvoltata si mai bogata tara din lume, cu o crestere exploziva datorata negotului si inventarii societatilor pe actiuni", conform sursei citate.
"Implicatiile fiscalitatii ridicate au fost multiple. Cea mai importanta a fost, neindoielnic, presiunea exercitata asupra contribuabililor de a procura de undeva sumele de bani solicitate de Fisc. Cum detezaurizarea acumularilor anterioare – cate vor fi fost, mai degraba putine – nu putea rezolva durabil problema, pentru majoritatea contribuabililor solutia nu putea proveni decat din vanzarea unei parti crescande din produsele si bunurile lor. Rezultatul a fost, deci, comercializarea fortata a unei parti tot mai mari din productie si uneori chiar din avutia acumulata“, releva Bogdan Murgescu.
Situatia s-a agravat, atrag atentia specialistii, in perioada fanariota. Taxele mari au persistat, dar au aparut si jafurile! Sunt atestari documentare, marturii ale celor ce au trait in acele timpuri, despre cum in Tara Romaneasca coruptia ajunsese cuvantul de ordine.
La 1874, desi continuau sa fie cei mai saraci din Europa, romanii plateau el mai mare impozit raportat la venituri.
"Intr-un tabel cuprinzator cu populatia, bugetul statului, media venitului pe locuitor, media impozitului pe locuitor si raportul impozit/venit cuprinzand 10 state (9 europene plus SUA), Ion Ghica arata ca Principatele Unite aveau la 1874 cel mai mic venit pe cap de locuitor, iar statul lua de departe cel mai mare procentaj din castigul oamenilor (sursa: Ion Ghica, Opere, Vol. II)".
Astazi, fiscalitatea continua sa fie un ghimpe in coaste
Desi e demonstrat istoric faptul ca o
fiscalitate agresiva nu aduce bunastare nici poporului si nici statului, poate doar unora ce se nimeresc in anumite epoci pe la Putere si ce se pot infrupta pana la coate din vistieria publica, fiscalitatea in Romania continua sa fie agresiva fix cu acele zone ce tin pe umeri economia tarii, cum ar fi sectorul privat si omul de rand muncitor si onest.
Astazi, firmelor, profesionistilor si angajatilor cinstiti li se arunca in spate responsabilitatea unor cheltuieli publice disproportionate, generate de politici sociale nu doar gresite, ci discriminatorii fata de firesc, de cei care produc plus valoare, in favoarea unora care traiesc ghidati de dictonul "statul trebuie sa ne dea".
Fiscalitatea agresiva, dar mai ales lipsita de predictibilitate, ihiba potentialul de dezvoltare al mediului privat. Pe un teren presarat cu doar cu posibilitati, sperante si schimbari radicale de viziune peste noapte, e greu sa construiesti o temelie solida. Managerii isi conduc afacerile asteptand sa vada in fiecare dimineata dinspre ce punct mai bate vantul, trezindu-se nu de putine ori responsabili cu acoperirea unor gauri bugetare care nu le apartin.
Sectorul privat, la fel ca munca cinstita de orice fel, sunt tratate in anul de gratie 2023 ca inamicul poporului numarul 1, cand de fapt aici este motorul economic si cheia dezvoltarii sanatoare a unei tari ce se vrea democratica si prospera.
Vedem in continuare in avutia personala un delict, in proprietate o infractiune, si le taxam intimidant si ipocrit, desi sunt o rezultanta a muncii, efortului si viziunii. Acolo unde escrocheriile, inselaciunile si delapidarile au generat averi, statul prin ale sale institutii de forta cu greu reuseste sa faca lumina.
Foto: freepik.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
