Ce minuni poate face votul!
Nu ma pot lupta eu singur, ca individ, cu coruptia. Nu pot bate eu la poarta domeniului din Alexandria al lui Liviu Dragnea si sa-l intreb de unde a avut bani, ca bugetar, pentru un teren de 7.000 mp, pentru vila, piscina, teren de tenis, masini – ca sa mentionez doar bogatiile aflate la vedere. Dar pot sa votez. Si sa descopar cu aceasta ocazie ca votul meu, desi este doar o simpla stampila pe o hartie, poate lupta cu coruptia mult mai eficient decat o fac 300.000 de protestatari adunati in Piata Victoriei.
A fost nevoie de o perioada neagra de doi ani si jumatate ca oamenii sa inteleaga cat rau au facut tarii in 2016 cand nu s-au prezentat la vot. A fost nevoie de doi ani si jumatate de mizerii cu legile justitiei si de prostire in fata cu tot felul de dusmani imaginari (statul paralel, Soros, corporatii) pentru ca oamenii sa inteleaga cat de ticalosi sunt cei carora le-au permis sa vina la putere.
Dar, in sfarsit, au inteles. Am amici care in 2016 imi spuneau scarbiti ca n-au cu cine sa voteze (uitand ca politicianul perfect nu exista nicaieri in lume) si care in ultimele saptamani m-au bombardat cu mesaje mobilizatoare de mers la vot, ingroziti de perspectiva ca in Parlamentul European sa apara aceleasi specimene agramate, ignorante si rau-intentionate marca PSD.
Au inteles ca lipsa lor de implicare de atunci a fost o greseala si ca nu poti sa lasi treburile tarii pe mana oricui, asa cum i se pare normal lui Hagi – "Daca mergem la vot? Nici nu stiam. Noi muncim, noi facem fotbal si ne interesează fotbalul. Fotbalul ne intereseaza si nu altceva." – o declaratie care dovedeste atat egoism, cat si o naucitoare lipsa de logica. Fotbalul si votul sunt cumva incompatibile? Daca „faci” fotbal, nu-ti mai ramane energie sa pui si o stampila?
Revenind, a fost cat pe ce ca o grupare de infractori sa transforme intreaga tara in mosia lor. Putin a lipsit ca un cosmar neverosimil sa devina o realitate pe termen lung. Si norocul nostru, daca putem spune asa, a fost ca acest cosmar s-a manifestat atat de urat incat… ne-am trezit. Si am votat impotriva lui.
Plus ca (sper din tot sufletul) ne-am invatat lectia. Astfel, pe de o parte, mi se pare greu de crezut ca dupa tot ce s-a intamplat in ultimele 24 de ore, inclusiv cu arestarea lui Dragnea, sa mai apara pe agenda publica subiecte ca amnistie sau modificarea legilor justitiei.
Iar pe de alta parte mi se pare greu de crezut ca de-acum inainte vom mai avea surprize gen cea din 2016. Acum am inteles cu totii ce minuni poate face votul si nu-l vom mai lasa sa se iroseasca.
Sursa foto: www.pexels.com