De ce l-au urat rusii atat de mult pe Mihail Gorbaciov?

De ce l-au urat rusii atat de mult pe Mihail Gorbaciov? Mihail Gorbaciov (1931-2022) este considerat omul care a pus cruce URSS. In mod sigur, nu aceasta a fost intentia sa, dar politica de relaxare pe care a dus-o odata ce a venit la putere, in 1985, a fost fara niciun dubiu elementul care a declansat si intretinut procesul de dizolvare a colosului sovietic, un proces care i-a luat prin surprindere pe toti. Intr-un mod placut pe occidentali, care l-au aclamat si l-au coplesit cu onoruri pe Gorbaciov, si intr-un mod neplacut pe rusi, care l-au urat de moarte din 1991 incoace.
Gorbaciov a fost cel care a initiat, fara sa vrea, caderea comunismului in intreaga Europa de Est si disparitia unuia dintre cei doi poli de putere de pe harta lumii de la sfarsitul secolului XX (celalalt pol fiind SUA).

Inca din 1985 si-a dat seama ca a mostenit o economie nefunctionala si a decis sa o imbunatateasca, doar ca a facut asta ca un amator (ca om format 100% in socialism, habar nu avea ce inseamna economia de piata), comitand niste greseli majore.

In primul rand, nu a inteles ca de vina pentru situatia proasta este insusi sistemul centralizat, ca urmare a apelat la asa-numita perestroika (restructurare), in fapt un set de masuri puerile, cum ar fi introducerea de restrictii la comercializarea alcoolului, pe motiv ca daca muncitorii vor bea mai putin vor fi mai productivi (?!?).

Apoi, a venit cu ideea glasnostului (deschidere), crezand in mod eronat ca discutiile deschise despre problemele URSS vor duce la gasirea de solutii. N-a fost asa. Ba mai mult, aceste discutii deschise s-au materializat rapid in critici pe fata la adresa sistemului – un lucru pur si simplu de neimaginat pe vremea lui Hrusciov sau Brejnev.

In fine, vazand ca treaba nu merge, s-a gandit ca reformele sale sunt sabotate de conservatorii din Partidul Comunist. Asa ca a abolit art. 6 din constitutia URSS, care spunea ca “Partidul Comunist este forta calauzitoare a societatii sovietice”, fara sa realizeze ca tocmai Partidul tinea totul laolalta. Odata ce l-a slabit, s-a instalat haosul. Autoritatea guvernului de la Moscova s-a erodat cu repeziciune, liderii politici s-au trezit dintr-o data fara repere, complet derutati.

Rezultatul per ansamblu a fost catastrofal. La inceputul anului 1989, dintr-un total de aproape 1.000 de tipuri de alimente si bunuri de larg consum, doar 11 (!) se mai gaseau in cantitati suficiente pe piata. Magazinele erau practic goale, disparusera alimentele de baza, dar si televizoarele, frigiderele, mobila, fiarele de calcat, lamele de ras, cosmeticele, caietele scolare, creioanele etc.

Si in acest context s-a declansat apoi un lant de evenimente cu adevarat istorice: caderea Zidului Berlinului, destramarea blocului tarilor comuniste, declararea independentei tarilor ex-sovietice, puciul Vodka, disparitia oficiala a URSS in decembrie 1991, venirea la putere a lui Boris Eltin, trecerea la o pseudo economie de piata, jaful companiilor de stat, aparitia oligarhilor etc.

Privind insa lucrurile in mod obiectiv, acum, dupa mai bine de 30 de ani, Gorbaciov merita totusi niste multumiri generale. Atat din partea occidentalilor si a est-europenilor, care au scapat de Razboiul Rece si de comunism, cat si din partea rusilor.

Orice s-ar spune, rusii traiesc mult mai bine astazi decat pe vremea URSS, chiar si in contextul nefericit al razboiului din Ucraina. Economia de piata si-a aratat avantajele si ar fi complet nedrept ca ei sa nu remarce aceste avantaje, concretizate intr-o abundenta greu de imaginat in societatea sovietica.

Dar pentru a se ajunge aici era nevoie obligatoriu de o schimbare radicala, de o resetare care sa permita dezvoltarea unui nou sistem, mai productiv. O schimbare pe care Gorbaciov, in naivitatea lui, a adus-o.

Referindu-ne la cel mai important indicator, anume la nivelul de trai, este evident ca lucrurile au evoluat spre bine si ca efectele pe termen lung au fost pozitive. Insa atunci, in 1991, destramarea URSS le-a aparut rusilor ca sfarsitul lumii si de-aceea liderul sovietic a fost considerat tradator si a primit titulatura deloc magulitoare de “cel mai mare spion din istorie”. Pacat.