Dupa ce criterii isi aleg romanii presedintele?

Dupa ce criterii isi aleg romanii presedintele? Din 1990 si pana acum, Romania a avut 4 presedinti: Ion Iliescu (3 mandate), Emil Constantinescu (1 mandat), Traian Basescu (2 mandate) si Klaus Iohannis (2 mandate). 4 presedinti in 34 de ani – e un numar foarte mic, ceea ce ar putea conduce la ideea ca exista anumite criterii comune (pe care cei 4 le-au indeplinit) si care sunt luate in calcul de electorat atunci cand isi voteaza presedintele. Care ar fi aceste criterii?

Nu va faceti iluzii, e imposibil de spus. Modul in care se contureaza optiunea finala de vot in mintea alegatorilor este un mister pentru sociologi, criteriile luate in calcul sunt extrem de numeroase si adesea complet ilogice.

Pentru unii conteaza lucrurile serioase, gen profesia de baza a candidatului, obiectivele urmarite, prestanta, cultura generala, persoanele cu care se asociaza, ce limbi straine vorbeste, cat de bine stapaneste fisa postului de presedinte (Constitutie, modul cum functioneaza institutiile Statului sau cele internationale).

Pentru altii sunt importante tupeul, promisiunile lansate, glumitele, numarul de cruci pe care si le face in public, etnia sau chiar numele in sine. Ca sa nu mai vorbim de alegatorii care nu pot lua decizii singuri si care voteaza fix ce le zice popa (sau primarul).

Ganditi-va doar cat de diferiti sunt cei 4 presedinti pe care i-am avut pana acum:

Ion Iliescu - un comunist pana in maduva oaselor, sarac si cinstit, dar bolnav dupa putere;
Emil Constantinescu – un om corect, dar complet inadecvat pentru politica, parand permanent ca nu intelege ce se intampla in jurul lui;
Traian Basescu – energic, bataios, imposibil de intimidat, dar captiv unor instincte de baiat de cartier;
Klaus Iohannis – foarte sobru, dominator prin statura si... cam atat.

Ce au in comun acesti 4 oameni? Absolut nimic, nici macar din punct de vedere fizic, sa zici macar ca toti sunt inalti, asa cum sunt presedintii SUA.

Nu exista, deci, niste criterii clare dupa care isi aleg romanii presedintele. Sau, daca e sa mentionam totusi un criteriu, acesta ar fi ca, in general, oamenii voteaza persoanele care li se aseamana (sau despre care cred ca li se aseamana, la momentul votului). Din acest motiv, privind la felul cum se prezinta societatea romaneasca, e foarte posibil sa ne trezim la alegerile din noiembrie cu o figura extrem de pitoreasca in fruntea tarii, ca sa folosim un eufemism.

Sa ne amintim, in 2000 am fost foarte aproape sa il avem presedinte pe Corneliu Vadim Tudor, o culme (sinistra) a pitorescului, ne-am confruntat apoi cu Viorica Dancila, celebra pentru perlele sale (nu fizice), care a candidat si ea la presedintie, iar acum avem alti doi “pitoresti”, pe Diana Sosoaca si George Simion.

Cine va iesi presedinte in toamna? Vom vedea.

Oricum, partea buna e ca avem de unde alege, nu ca la americani. De la Revolutie incoace au fost 89 (!) de candidati la functia suprema in stat, printre care un vindecator paranormal (Constantin Mudava) si un print (Paul Philippe Hohenzollern) – alte doua figuri pitoresti.

Si, daca la alegerile din 1990 si 1992 de-abia ne-am incalzit, in sensul ca am avut doar 3, respectiv 6 candidati, la alegerile urmatoare, din 1996, numarul acestora a explodat: 16! Si ulterior n-a scazut niciodata sub 12. Un lucru foarte sanatos pentru democratia din Romania, daca ne gandim care ar fi fost alternativa: un presedinte pe viata, ca Ceausescu. Sau, mai recent, ca Putin.