Suta de lei, la 31 de ani distanta, intr-o Romanie inghetata in timp

Suta de lei, la 31 de ani distanta, intr-o Romanie inghetata in timp alocatiidublarea alocatiilor100 de lei

Asupra electoratului din Romania se incearca din nou momeala cu acea suta de lei pe care o promitea Ceausescu in ultimele sale ore pe scaunul de dictator al Romaniei, in fata unei multimi de oameni pentru care banii veneau prea tarziu si, oricum, degeaba.
La 31 de ani distanta de la acel moment, social-democratii militeaza pentru dublarea alocatiilor copiilor, care ar insemna un plus in venitul familiilor de putin peste 100 de lei.

Aceeasi suta de lei. La fel de ''utila'' ca in 1989. 

In '89, Romania voia libertate, demnitate, democratie. Cu 100 de lei sau cu 1.000 de lei in plus, oricum nu puteai face nimic, fiind restrans in drepturile privind libera circulatie si cu o oferta mai mult decat extrem de limitata pe piata de consum.

Astazi, Romania vrea spitale, autostrazi, investitii. Romania a inteles ca, cine vrea sa te scoata din saracie, nu iti aduce la poarta o galeata cu peste, ci te invata sa pescuiesti. 

Malaxorul nesansei si saraciei nu se va incheia prin ajutoare, prin mariri de pensii, de alocatii, de ajutoare sociale. Nu acesta e primul pas catre dezvoltare, cel putin. Ele trebuie sa vina ca efect al prosperitatii economice, iar primul pas catre atingerea ei il reprezinta investitiile: in infrastructura rutiera, sanitara, in Educatie. 

Masurile populiste de tipul sutei de lei prind la oameni a caror viziune si perspectiva e limitata poate de nevoia de a pune o paine in plus pe masa. Si nu sunt de condamnat acesti oameni carora saracia nu le permite sa se intrebe: Cine plateste acesti bani, de unde vin, cat ma costa de fapt aceasta suta de lei, cat ii va costa pe copiii mei ca aceasta suta de lei sa fie luata din imprumuturi externe, cu scandenta peste 30 de ani?

Cei care sunt de condamnat in toata ecuatia sunt politicienii iresponsabili, care pentru succesul marunt, efemer si de moment al unor alegeri, iau masuri care, pe termen lung, nu doar ca nu stopeaza saracia, ba chiar o acutizeaza, ingropand inca o generatie si inca o generatie, in fenomenul perpetuarii saraciei, ca o mostenire amara, dobandida din tata in fiu.

Daca oamenii de rand accepta un fes, trei mici, un pix, un kilogram de faina si 100 de lei, cu bucurie, acoperindu-si o nevoie de moment, e de vina saracia materiala. Nevoia. Neajunsul. Foamea. Cineva spunea ca atunci cand iti e foame, aspiratiile tale in viata nu depasesc pragul bucatariei. Si avea dreptate. Nu putem sa le cerem viziune oamenilor care nu isi permit luxul de a avea demnitate, pentru ca saracia ii tine in genunchi. Si saracia e tinuta deasupra lor ca o sabie, tocmai ca sa ii faca obedienti.

Dar politicienii care vin cu astfel de solutii, dupa 31 de ani de Romanie libera, dupa 13 de Romanie europeana, sunt saraci spiritual, ideologic, cognitiv. Ei nu stiu sa ofere solutii pe termen lung, sa vina cu planuri, strategii si mai ales sa fie si capabili sa le duca la bun sfarsit. Ei momesc electoratul cu promisiuni materializate in 2 cefe de porc pe gratar, se vad alesi, dupa care, fiecare merge pe drumul lui.

Omul de rand, cu destinatia saraciei absolute, politicianul, cu destinatia lui exotica, cel mai probabil.

Jocul facut de PSD prin care pune presiune pe Guvern sa dubleze alocatiile, in spectrul alegerilor locale din 27 septembrie, ilustreaza fara echivoc faptul ca unii politicieni romani inca sunt de parere ca electoratul poate fi prostit, dus de nas, inselat cu cele mai joase forme de tertipuri si manipulari.

Oameni care alcatuiesc Parlamentul Romaniei, care in ultimii 30 de ani au fost de cele mai multe ori la conducerea Romaniei, cea mai lunga perioada de timp au format Guvernele care s-au succedat degeaba, inca au impresia ca romanii sunt atat de naivi incat sa creada ca toate problemele lor vor fi rezolvate cu 100 de lei.

E inexplicabil curajul unei asemenea abordari politice. Sau cum ar zice adeptii argoului, ''tupeul'' de a veni in fata unei natiuni sa o inseli, fara macar sa depui efortul de a minti frumos, mai inteligent, de a-i da macar senzatia alegatorului ca nu ii jignesti inteligenta ...