De ce a scazut calitatea invatamantului universitar in Romania?

De ce a scazut calitatea invatamantului universitar in Romania? invatamant superiornumar de studentilocuri de munca

Inainte de 1989, a fi student insemna ceva. Procesul de admitere era foarte riguros si doar cei mai buni absolventi de liceu ajungeau la facultate, unde urmau un program de pregatire la fel de riguros. Un program axat totodata pe competitie, dat fiind ca atunci functiona sistemul repartitiilor: posturile bune, in orasele mari, se dadeau in functie de media generala de absolvire. Astazi, a fi student si-a pierdut caracterul special. 75% tinerii care termina liceul devin studenti, favorizati si de sistemul mai lejer de admitere, mai ales la facultatile private, unde conteaza mai putin cu ce bagaj de cunostinte vii din liceu si mai mult daca poti sa achiti taxa.
Trebuie spus totusi ca, in ciuda impresiei generale, ceea ce le lipseste facultatilor private nu este calitatea cursurilor. Institutiile care evalueaza universitatile spun ca nu se poate face o diferentiere calitativa clara intre invatamantul de stat si cel privat. In multe universitati private din Romania pregatirea oferita e foarte buna, in schimb lipseste restul ansamblului, anume exigenta, etica, dorinta de afirmare, competitia.

Reprezentantii ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior) spun ca impresia despre performantele mai slabe ale universitatilor particulare se datoreaza unei generalizari nefericite care s-a facut dupa cazul Spiru Haret. Aceasta universitate privata, cea mai mare din tara, a fost acuzata in 2009 de catre Ministerul Educatiei ca este doar o fabrica de diplome.

"Forma de plata nu mai diferentiaza atat de tare universitatile", spun reprezentantii ARACIS. "E foarte posibil ca o universitate de stat din Targu-Jiu sa fie mai proasta decat una privata din Bucuresti. Singura diferenta adevarata intre universitati o reprezinta calitatea invatamantului, care este data de dificultatea admiterii la facultatea respectiva, de severitatea examenelor de pe parcurs (nu e obligatoriu ca toti cei admisi sa si termine facultatea) si de activitatea de cercetare, care dovedeste excelenta stiintifica.”

Problema cea mare, insa, este ca…

...exista discrepante mari intre cunostintele acumulate de studenti in facultate si cerintele angajatorilor de pe piata muncii. E deja o realitate faptul ca universitatile autohtone ignora in mare masura cererea actuala a pietei muncii, fiind interesate mai degraba de finantarile pe care le primesc daca au un  numar mare de studenti.

“Universitatile nu se gandesc si dincolo de portile lor”, sustine profesorul universitar Mircea Miclea, fost ministru al educatiei in guvernul Tariceanu. “Cati studenti, atatia bani. Multe au ajuns sa vanda adevarate iluzii, in loc de pregatiri profesionale”, spune Miclea. El da ca exemplu de astfel de iluzii specializarile in studii europene, relatii internationale sau management al afacerilor: “Ce poate face un tanar la 21 de ani cu o astfel de licenta? Il angajeaza cineva? La universitatile serioase, astfel de studii se fac la nivel de masterat sau doctorat.”

Fostul ministru sugereaza folosirea unor studii de oportunitate pentru stabilirea nevoilor de formare in universitati, ceea ce ar schimba situatia actuala: “Acum, mare parte din universitati reproduc modelul socialist multilateral dezvoltat. Atunci, tara trebuia sa faca de toate, ceea ce a dus la o varza totala. In loc sa mearga pe o dezvoltare de nisa, cu doua-trei puncte tari duse la nivel de excelenta, universitatile se mandresc acum cu lucruri de genul: «Anul acesta mai avem 5 noi specializari.»”

In ritmul actual de scadere demografica si de inflatie de universitati cu specializari diverse, dar neperformante, educatia aluneca pe o panta periculoasa. “Este clar ca unele institutii se vor inchide. In 2025, numarul de studenti va scadea cu 40%. Dar, inainte de inchidere, vom asista la deteriorarea standardelor de calitate, in goana dupa studenti. Deja universitatile nu mai fac selectie, ci iau pe toata lumea”, considera Miclea.

Ceea ce trebuie retinut este ca, in Romania, 2 studenti din 3 isi platesc facultatea, 1 la stat si 1 la privat. Suma de 600 de euro pe care o platesc nu este mica, dar multi tineri (familiile lor) si-o permit. Asa se explica de ce in Bucuresti, unde posibilitatile materiale sunt mai mari, numarul studentilor la privat este dublu fata de cel de la stat. Pentru ceilalti, pentru tinerii care provin din familii fara venituri mari, singura solutie este sa isi gaseasca un job cu program flexibil, care sa le permita continuarea in paralel a studiilor.

200.000 de studenti lucreaza

Conform datelor Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, in Romania sunt angajati cca 300.000 de tineri sub 23 de ani, din care se estimeaza ca 200.000 sunt studenti care si-au luat un job. Procentual, 30% din studentii din Bucuresti lucreaza, in timp ce in provincie procentul este de doar 15%. Explicatia? In Bucuresti este mai dezvoltat sectorul serviciilor, unde este nevoie de tineri fara cine stie ce experienta sau pregatire, pe cand in restul tarii este mai dezvoltat sectorul de productie, unde sunt alte cerinte.

Dar chiar si in Bucuresti, un student nu obtine deloc usor un loc de munca. El nu poate sa prezinte decat un CV gol, iar angajatorul e fortat astfel sa ia o decizie riscanta. El, angajatorul, se poate trezi ca proaspatul angajat se adapteaza greu sau ca habar nu are ce inseamna responsabilitatea. Dar exista, pe de alta parte, si avantajele tineretii: studentii-angajati sunt exuberanti, energici, creativi, folosesc cu usurinta Internetul, au capacitatea de a invata rapid si nu cer salarii mari: 300 de euro, fata de 500-600 de euro in urma cu cativa ani.

Ei au constientizat faptul ca nu pot sa ceara bani multi in conditiile in care, desi sunt inteligenti si capabili, nu stiu totusi sa faca nimic concret. Faptul ca invata in scoala anumite lucruri nu ii ajuta foarte mult, deoarece, cum spuneam mai sus, exista discrepante mari intre aceste lucruri pe care le invata in facultate si ceea ce cauta angajatorii. Iar aici, in mod clar, scoala este cea care trebuie sa se schimbe, altfel ea nu va fi decat un simplu accesoriu in CV si nu o chestiune intr-adevar utila pe piata muncii.