de Marian Curelaru
la 18 Feb. 2013
Sondajul a fost realizat intr-o perioada in care mass media din Romania si din Uniunea Europeana au adus in prim plan “scandalul carnii de cal”, iar acest subiect conjunctural nu avea cum sa nu influenteze opiniile respondentilor.
Raspunsurile deschise ale cititorilor prezinta principalele argumente ale increderii sau neincrederii lor in etichetarea alimentelor. Pentru a le evidentia, le-am selectat pe cele mai reprezentative si le-am grupat dupa cerintele de baza la care fac trimitere:
Lizibilitate
Datele care ar putea fi importante sunt scrise atat de marunt, incat cumparatorul ar trebui sa aiba in permanenta lupa la el.
Scrisul f.f. mic este uneori sters, cu mazgaleli ori cu suprapuneri.
Informatiile care nu avantajeaza producatorul sau comerciantul sunt scrise foarte mic pentru a nu fi citite de oricine.
Informatii complete si clare
Multe etichete nu au traducerea in limba romana, desi aceasta este impusa prin lege.
Se omit informatiile despre ingredientele nesanatoase ori acestea sunt cosmetizate si ascunse sub nume pe care nu le cunosti sau nu le intelegi.
(…) nu se informeaza corect cu privire la identitatea producatorilor si compozitia alimentelor.
Uneori nu se trece fabricantul produsului, ci doar formularea vaga ‘produs in CE’, ceea ce ne duce cu gandul la o eventuala frauda.
Formularile lasa loc de interpretari si sunt evazive, improprii sau de-a dreptul opace.
Se ocolesc informatiile esentiale, se dau in asa fel incat sa fie greu de citit sau de inteles.
Informatia este ascunsa in termeni si expresii dificil de inteles pentru masa de oameni.
De multe ori, pentru a citi etichetele trebuie sa ai pregatire de specialitate in domeniul alimentar. Ca sa intelegi descrierea ‘stiintifica’ ar trebui sa mergi la cumparaturi cu DEX-ul.
Promovare si informare
In etichete am atata incredere cata am in reclame.
Textele de pe etichete sunt facute pentru cresterea vanzarilor, nu pentru oameni.
Primeaza reclama, in sensul rau, de exagerare, manipulare sau chiar minciuna.
… multa abureala, praf in ochi…
Etichetele distrag atentia de la elementele esentiale, ascund defectele, scot in evidenta caracteristici comune.
Responsabilitate
In general, producatorul care decide si continutul etichetei are tot interesul sa fie corect cu cumparatorii pentru a nu pierde increderea lor in produsele firmei sale.
Responsabilitatea sociala difera de la o companie la alta. Uneori, ea lipseste cu totul.
Sanctiunile pentru cei care mint in etichete nu sunt suficient de drastice.
Orice fals in etichetare ar trebui pedepsit prin scoaterea din sistem a celui vinovat
CONTEXT
Eticheta este orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia, conform Codului Consumului.
Legislatie europeana: Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la etichetarea si prezentarea produselor alimentare, precum si la publicitatea acestora.
Legislatie nationala: HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului.
Conform Directivei europene, etichetarea produselor alimentare trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii. Acestea trebuie sa fie usor de inteles si usor vizibile, lizibile si sa nu poata fi sterse:
- denumirea de comercializare,
- lista ingredientelor, enumerate in ordinea descrescatoare a ponderii lor,
- data de valabilitate minima sau data limita de consum,
- conditiile speciale de conservare si de utilizare,
- denumirea sau firma si adresa fabricantului sau a celui care ambaleaza produsul,
- locul de origine sau de provenienta,
- modul de folosire.
Comentarii