ANALIZA: Cat de competitiva mai poate fi Europa?

ANALIZA: Cat de competitiva mai poate fi Europa? analizaeuropacompetitivitatefinanteeditorialcriza euro

Philippe Maystadt a fost ministru al Afacerilor Economice, ministru de Finante si viceprim-ministru al Belgiei. De asemenea, a condus Banca Europeana de Investitii intre anii 2000 - 2011. Ultimul sau editorial pentru "project-syndicate.org" trateaza o tema cat se poate de sensibila: In ce masura mai poate fi competitiva Europa, pe plan international?
Potrivit lui Maystadt, interesul privind competitivitatea UE nu a fost starnit de criza euro. Supravegherea pozitiei dominante a Europei in universul economic a fost, pana la urma, o motivatie-cheie, care a stat in spatele infiintarii pietei unice. De atunci si pana acum, ingrijorarile privind spiritul de concurenta al Europei au crescut. Atat SUA, cat si Europa, sunt provocate de China.

Pentru a asigura o crestere sustenabila in Europa, politicienii si opinia publica trebuie sa priveasca evolutia comertului international ca pe un schimb benefic de bunuri si servicii. Cresterea productivitatii si inovatia reprezinta doua elemente cheie pentru a asigura un schimb comercial profitabil.

"Primul pas este acela de a privi cu alti ochi schimbul international. Acesta nu este o suma cu rezultat "zero", care ne umbla in buzunare. Desigur, companiile din aceeasi industrie se afla "la cutite" si castiga (sau pierd) cote de piata. Veniturile unei companii cresc pe masura ce isi depaseste rivalii. E simplu", explica fostul ministru belgian.

Din pacate, multi oameni cred ca prosperitatea tarii lor depinde de devansarea unei tari sau a alteia. Acest tip de intelegere a competitivitatii internationale face mai mult rau decat bine; politicienii tind sa creeze si sa apere "valorile industriale nationale".

Dar abordarea este problematica. In primul rand, nu exista prea multe dovezi care sa vina in sustinerea faptului ca politicile industriale ale unei tari contribuie la majorarea cotei sale parte in schimburile comerciale. Prea des, interventiile guvernelor se bazeaza pe strategii menite sa protejeze companiile de acasa, care nu aduc nimic benefic pentru celelalte tari - avem de a face cu o economie protectionista.

In al doilea rand, analogia intre tari este realizata lacunar. Cand o companie devine competitiva, isi devanseaza adversarii; ei nu obtin nimic. Cand o tara devine mai productiva si isi majoreaza exporturile, este silita sa importe mai mult, astfel incat exporturile celorlalte tari sa creasca. Majorarea importurilor reprezinta ultima solutie pentru tarile care vor sa isi majoreze exporturile. "Companiile isi pot devansa rivalii fara sa fie nevoite sa cumpere ceva de la ei", spune Maystadt.

Competitivitatea internationala este o "obsesie periculoasa", dupa cum subliniaza economistul laureat al premiului Nobel Paul Krugman. Dar daca competitivitatea se refera la productivitate, are un sens. Cresterea productivitatii si a inovatiei ajuta tarile sa produca/sa consume mai mult, nu sa fie mai competitive decat restul statelor.

Intelegerea acestei competitivitati reprezinta o premiza demna de urmat, daca vrem sa implementam o agenda a cresterii economice in Europa. Alti economisti sustin insa ca inovatia este cheia principala care porneste "motorul cresterii economice mondiale".

Exista nevoia expunerii tarilor la competitie internationala. Fortate de imprejurari, companiile vor inova, pentru a supravietui. "In ultimele decenii, Europa nu s-a mobilizat destul de rapid, pe aceste fronturi, dar niciodata nu este prea tarziu. Sectorul de servicii este cel mai promitator", subliniaza Philippe Maystadt.

Serviciile insumeaza doua treimi din valoarea totala adaugata a economiei UE. In termeni de angajare, sectorul mentionat ofera cele mai multe joburi. Incepand cu anii '90, cresterea productiei europene a fost influentata in principal de extinderea serviciilor.

In acelasi timp, productivitatea sectorului de servicii european a ramas in urma celui din SUA, in privinta dezvoltarii. Astfel, Europa mai are portential sa creasca. Mult potential. Totodata, cea mai sanatoasa crestere a productivitatii rezulta din inovatie, din imbunatatirea calitatii, nu sporirea cantitatii. Maystadt pune accentul pe sectorul sanatatii, educatiei, ingrijirii la domiciliu. Cresterea productivitatii nu trebuie sa rezulte din numarul tot mai redus al angajatilor, care au grija de tot mai multi pacienti, elevi, batrani.

Capitalul intangibil rezulta din investitiile in cercetare si dezvoltare, dar este si o consecinta a investitiilor in aptitudinile muncitorilor, politica organizationala, design etc. "Tarile ale caror sectoare de servicii au contribuit semnificativ la sporirea productivitatii au investit mult in capitalul intangibil, in scopul dezvoltarii tehnologice si stiintifice. Aceasta este calea pe care trebuie sa o urmeze Europa", conchide Maystadt.