ANALIZA: Cum sunt influentate pietele financiare de puterea maselor

ANALIZA: Cum sunt influentate pietele financiare de puterea maselor spiritul de turmapsihologia multimiipietele financiare

De cele mai multe ori, ii privim pe investitori ca pe o mare multime dezorganizata, formata din indivizi al caror singur scop este de a estima evolutia pietei si de a profita de asta. Trebuie insa tinut cont de varietatea uriasa de oameni care formeaza aceasta multime, ce reuseste sa imprime o anumita directie pietelor financiare prin forta sa uriasa.
Fiecare dintre acesti indivizi are propriile sale dorinte, asteptari si temeri. Optimism si pesimism, lacomie si frica, speranta si deznadejde: toatea acestea pot exista intr-un singur investitor, in momente diferite. In functie de aceste trairi emotionale, se formeaza mari grupuri de investitori sau consumatori care iau decizii intr-un anume sens.

Cei carora le este teama de ziua de maine, de exemplu, vor vinde masiv actiuni sau vor pastra banii la saltea si vor reduce la minimum bugetele de cheltuieli. Cei care sunt exuberanti, care cred ca economia va creste semnificativ in urmatorii ani, vor cheltui toti banii pe care-i au pentru a cumpara actiuni sau bunuri.

Mai mult de atat, vor face credite, adica vor lua bani din viitor, pentru a cumpara si mai mult. Increderea in evolutia ulterioara a economiei ii va face sa consume sau sa investeasca cu banii viitorului, bani luati din credite. Atunci cand se fac investitii sau achizitii importante, trebuie tinut cont de acest amalgam de trairi emotionale, care influenteaza decisiv directia in care se va misca piata sau anumite sectoare ale economiei.

Exista in acest sens o carte faimoasa, "Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds", publicata in 1841 si scrisa de ziaristul scotian Charles Mackay. Probabil, aceasta este cea mai citata carte, cand vine vorba de istoria bulelor speculative care au aparut de-a lungul timpului si modul in care ele au fost create de masele de oameni, potrivit Investopedia.com.

Istoria se repeta

Povestea pare una trasa la indigo, in perioade diferite si cu alti actori, si arata forta de care sunt capabile multimile. Fie ca se cheama Tulipmania, South Sea sau Mississipi, bulele speculative au aratat mereu cat de distrugatoare pot fi masele de oameni care se lasa atrase de mirajul unui profit urias, obtinut intr-un timp foarte scurt.

Initial, o crestere reala a valorii unui anumit bun, a unei monede sau a unei companii, poate pacali masele de oameni sa creada ca acest trend de crestere nu se poate opri. Aceasta gandire optimista ii determina pe investitori sa faca tot posibilul ca sa achizitioneze activul respectiv, care devine un fel de obsesie pentru multi oameni.

La toata aceasta nebunie participa atat liderii de opinie, care se arata convinsi de valoarea uriasa a activului respectiv, cat si creditorii. Toate bancile se reped sa alimenteze "focul" noii bule speculative, atrase de castiguri potentiale uriase. Explicatia este simpla: bancile sunt conduse tot de oameni, care se lasa dusi si ei de valul optimismului irational. Pe principiul "altii profita, noi de ce nu?".

Iar profiturile, cel putin in faza initiala a nebuniei, chiar vin. Ele cresc insa alimentate mai mult de banii ultimilor intrati, ca intr-o schema Ponzi. Valoarea activului respectiv nu mai creste acum pe bazele initiale sustenabile, ci din in ce mai mult pe baza banilor aruncati nebuneste de mase tot mai mari de oameni care-si ipotecheaza tot ce au pentru a participa si ei la ceva ce pare fara sfarsit.

Speculatorii cu sange rece vand primii

La un moment dat, insa, apare o fisura in ceea ce parea constructia perfecta. Cineva incepe sa realizeze ca totul este prea frumos pentru a fi adevarat si incepe sa vanda. De obicei, acel cineva este un speculator cu sange rece, care stie ca totul este un castel din carti de joc. Dupa el, incep sa apara si altii, care prefera sa incaseze acum profitul si sa nu mai astepte alte cresteri.

La inceput, asta nu reprezinta o problema: cei care vand sunt mult mai putini decat cei care cumpara. Treptat insa, vanzatorii devin din ce in ce mai multi. Pretul activului incepe sa creasca tot mai putin, apoi stagneaza. Cand incepe insa sa scada, sfarsitul este aproape. Numarul vanzatorilor il depaseste clar pe cel al cumparatorilor, iar pretul incepe sa scada tot mai mult si intr-un ritm tot mai rapid.

Aici se aplica foarte bine expresia folosita in pietele de actiuni, "The bull walks up the stairs and the bear jumps out the window" (Taurul urca pe scari, iar ursul se arunca pe geam - n. r.). Cu alte cuvinte, o piata in urcare (taurul - n.r.) evolueaza mai incet decat o piata in scadere (ursul - n.r.). Panica pune stapanire pe piata, toti incep sa vanda si creeaza o spirala a prabusirii, care aduce piata la un punct mai jos decat era inainte de inceperea cresterii sustenabile a pretului.

De obicei, dupa un astfel de crash, urmeaza ani de zile pana se ajunge la nivelul de dinainte. Cei care au mizat totul pe o crestere fara sfarsit au devenit mai saraci decat erau inainte. Pierderile uriase se simt si in economia reala: companiile trec la restructurari masive sau dau faliment, somajul creste, cei care nu-si pot plati ratele raman fara agoniseala de-o viata, tensiunile sociale ating niveluri record etc.


Frica de a rata o oportunitate, mai mare decat cea de a pierde tot

Explicatia-cheie pentru astfel de fenomene sta in natura multimilor, in modul in care un grup de indivizi care, de obicei, sunt calmi si rationali, poate sa se schimbe radical intr-o perioada scurta de timp, atunci cand mai multi oameni din jurul lor incep sa se indrepte intr-o anumita directie. Psihologii au descoperit ca frica de a rata o oportunitate si a face profit este un factor motivator mai important decat teama de a pierde agoniseala de o viata.

Originea acestui comportament o gasim in Epoca Pietrei. Atunci, frica fundamentala a oamenilor era aceea de a rata o vanatoare importanta, la care participau membrii tribului din care faceau parte. Indivizii erau dispusi sa-si riste viata pentru a duce la bun sfarsit vanatoarea, de care, poate, depindea supravietuirea intregului trib. In plus, daca nu participau, erau dati la o parte atunci cand se facea imparteala prazii.

O alta explicatie ar fi tendinta oamenilor de a se lasa condusi de ceea ce cred ca este o opinie buna, doar pentru ca este exprimata de multe persoane. De fapt, insa, acea opinie este gandita cu adevarat de cateva persoane foarte influente in piata, cu o mare putere de convingere. In vremuri dominate de incertitudine, oamenii au tendinta de a renunta la gandirea proprie si de a tine cont doar de opinia catorva lideri de opinie.

Problema apare insa cand aproape toti fac acelasi lucru, iar liderul respectiv emite o opinie, stiind ca foarte multi o vor urma. De exemplu, un mare investitor, cu o influenta semnificativa in piata, anunta cu mare tam-tam ca a cumparat actiuni de un miliard de dolari la o mare companie si este sigur ca actiunile respective sunt mult subevaluate.

Ce influenta au liderii de opinie

Multi oameni se lasa influentati si cumpara actiuni la compania respectiva. Pretul, evident, creste, numarul cumparatorilor fiind brusc mai mare. Tocmai cresterea pretului determina tot mai multe persoane sa considere ca acel mare investitor are dreptate si se arunca in valtoare.

La un moment dat, liderul de opinie, dupa ce subliniaza ca a avut dreptate (doar pretul a crescut semnificativ, nu?), considera ca este momentul sa vanda. Vestea se propaga rapid in piata, tot mai multi vor sa scape de actiuni, iar cei care vand ultimii vor iesi clar in pierdere. Din cauza puterii coplesitoare a multimii si a cresterii inertiale, investitorii sau consumatorii rationali au o mare dilema.

Sa intre si ei in joc alaturi de cei multi sau sa se bazeze doar pe analizele lor, diferite de ale celorlalti? Solutia acestei dileme ar putea fi urmatoarea: sa urmeze multimea atunci cand analizele personale indica aceeasi directie si sa vanda sau sa pastreze banii atunci cand opinia multimii difera semnificativ de analizele personale.

Cheia succesului, in general, nu doar in afaceri, este de a dezvolta un sistem individual de gandire, cat mai obiectiv posibil, adaptat scopurilor personale si nivelului de risc pe care persoana este dispusa sa le accepte.

Planul de rezerva

Evident, o gandire realista va pune la punct si un plan sau mai multe de back-up, in cazul in care realitatea nu se potriveste cu planul initial. In cazul in care se mizeaza totul pe o directie, lucrurile se pot termina foarte repede. Daca realitatea confirma analizele, succesul apare.

Totusi, atunci cand realitatea confirma aproape integral planul initial, apare un mare pericol. Individul incepe sa aiba un fals sentiment de securitate, crede ca totul va merge potrivit planului sau si in viitor.

Incet-incet, poate fi absorbit de spiritul de turma si incepe sa nu mai tina cont de propria gandire, ci doar de opiniile celorlalti. Inevitabil, apare un moment in care multimea nu mai gandeste la fel.

Directia imprimata de mase incepe sa difere de strategia initiala, care a avut succes. Acesta este unul dintre cele mai grele momente, cel in care trebuie luata decizia de a inchide o pozitie care a fost castigatoare.

Planul pe termen lung, castigator

Oricine ar fi foarte tentat sa mai ramana un pic pe pozitia respectiva, in speranta ca va redeveni castigatoare. In plus, investitorul este tentat sa utilizeze sistemul de gandire folosit de multime si sa se lase dus de val, atras de mirajul profitului. Profit care ar putea veni initial, mai ales din banii celor care intra ultimii in sistem.

Pe termen lung, insa, castiga doar cei care isi pastreaza sangele rece si constientizeaza pericolul abandonarii gandirii proprii. Un plan realist trebuie sa ia in calcul momentul iesirii din piata, inchiderii pozitiei pierzatoare. Nimeni nu poate castiga tot timpul, este dovedit. Pe termen scurt, din cauza puterii sale uriase, o multime nu poate gresi. Inertia unei mase mari de oameni este imensa.

Practic, in orice fel de bun sau actiune s-ar pompa o cantitate mare de bani, acela va creste pe termen scurt. Asadar, cand multimea navaleste intr-o directie, cea mai buna decizie este sa te dai la o parte din calea ei. Indiferent cat de buna este analiza, investitorul respectiv este singur impotriva tuturor.

Investitorul rational trebuie sa se retraga in astfel de momente si sa stea pe margine, asteptand inevitabilul. Chiar daca pierde putin pe moment, realitatea invinge intotdeauna pe termen lung. Actiunile irationale ale multimii, exact asa cum erau concepute acum zeci de mii de ani, cand triburile ieseau la vanatoare, sunt facute sa dureze putin.

Energia consumata este uriasa, dar se va termina intr-un timp scurt. Nicio dezvoltare sustenabila a activelor care devin obsesia multimii, oricat de solida ar fi, nu poate tine pasul cu cresterea irationala a preturilor, cauzata de sumele mari de bani aruncate in joc intr-un timp scurt. Inevitabil, energia multimii se va consuma repede, iar cei care vor profita vor fi investitorii sau consumatorii care au stiut sa ramana calmi, pe margine, cu cash-ul protejat de prabusirea care va urma.

De altfel, cifrele o arata clar. Mai multe analize au demonstrat, de-a lungul timpului, ca investitorul mediu obtine, pe termen lung, un profit pe bursa de 5-6% pe an. In schimb, marii indicatori bursieri, de tipul Nasdaq Composite sau S&P 500, aduc, pe perioade lungi de timp, de circa 20 de ani, un profit mediu anual de circa 15-20%.

Foto: Wikipedia.