ANALIZA: De ce a esuat industria de biocombustibili in Romania

 

In urma cu aproape patru ani, oficialii de atunci ai Guvernului visau frumos la cifre de afaceri si mai ales la productii halucinante de biocombustibili. Conform unor statistici de la Ministerul Agriculturii la nivelul anilor 2007 - 2008, aproximativ 300.000 de tone de ulei se foloseau in scop alimentar, ceea ce inseamna ca ramanea o cantitate importanta, de aproape 750.000 de tone, ce putea fi folosita pentru productia de biodiesel de prima generatie. Specialistii din minister calculasera si randamentul: 33%. Ceea ce ar fi inseamnat ca se pot obtine pana la 250.000 de tone de biodiesel in fiecare an. Tot Ministerul Agriculturii sustinea, atunci, ca in Romania se cultiva suprafete importante cu porumb (peste 2,5 milioane de hectare anual), iar din cantitatile rezultate, o parte se poate folosi la obtinerea de bioetanol. Cifrele au fost mereu apanajul oficialilor care s-au perindat pe la sefia ministerului de resort. Totusi, realitatea din piata este foarte departe de prognozele oficiale.

 

 

Marian Enachioiu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Biodiesel din Romania (APDR), a declatrat pentru Manager.ro ca in Romania productia a fost nesemnificativa. "Biodieselul s-a produs in cantitati foarte mici si acesta a fost din ulei de rapita. Lipsa de materie prima este cauzata de faptul ca terenurile agricole sunt pline de balarii, iar semintele oliogene, care pleaca la export, nu sunt taxate invers in vama." Reprezentantul APDR mai spune ca statul, in loc sa incurajeze jucatorii de pe aceasta piata, "pune bete in roate". Asta pentru ca Romania a fost singura tara din Comunitatea Europeana cu acciza de 325 euro/tona, fara TVA, fapt ce a dus la cresterea pretului la biodiesel cu 30%, comparativ cu motorina.

 

Marian Enachioiu acuza si fostul Minister al Economiei si Finantelor (MEF) de incapacitatea luarii unor decizii corecte si, mai ales, coerente. Spre exemplu, spune Enachioiu, dupa ce a decis eliminarea accizelor pentru biocarburanti la inceputul lui 2007, fostul MEF a renuntat, de la 1 ianuarie 2008, la scutirea de acciza practicata in cazul acestora. Ministerul a explicat eliminarea scutirii de plata a accizei de la 1 ianuarie 2008, prin faptul ca mentinerea acesteia ar contraveni legislatiei comunitare. Potrivit unei note a fostului MEF, publicata in presa, "intrucat, de la 1 iulie 2007 in Romania a devenit obligatorie comercializarea pe piata a motorinei in amestec cu cel putin 2% biodiesel, nu se mai poate practica scutirea de acciza pentru biodieselul integral si nici cota redusa de acciza pentru amestecul de motorina si biodiesel". 

 

Marian Enachioiu sustine ca nicio tara din UE nu-si acopera necesarul de biocarburanti. Presedintele Asociatiei Producatorilor de Biodiesel a enumerat si alte probleme precum autorizarea foarte greoaie, care dureaza chiar si opt luni, lipsa promovarii si nesubventionarea biocombustibilului. Producatorii propun deblocarea pietei de biocarburanti prin infiintarea unui departament special in cadrul Ministerului Economiei, care sa se ocupe de resursele regenerabile. Astfel, acest departament ar trebui sa infiinteze o baza de date a producatorilor de biodiesel si furnizorilor de materii prime necesare promovarii si valorificarii resurselor regenerabile. De asemenea, acest departament ar trebui sa urmareasca si sa intocmeasca rapoarte semestriale privind productia de energii din surse regenerabile si desfacerea lor pe piata interna sau la export. 

 

O alta masura de sprijinire a producatorilor de energii din surse regenerabile ar fi diminuarea importurilor. Enachioiu a dat ca exemplu compania Petrom care, potrivit acestuia, nu achizitioneaza biodiesel de pe piata locala si importa toata cantitatea necesara.

 

 

Reprezentantii producatorilor de biocarburanti spun ca in cazul in care solutiile propuse de ei nu vor fi implementate sau nu vor genera efecte pozitive asupra pietei, micii investitori vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile, in vreme ce marii investitori se vor orienta catre export. "O afacere care nu functioneaza cu profit, nu se poate vinde, fapt care duce la desfiintarea acestei ramuri de productie", a precizat Enachioiu. El sustine ca a investit aproximativ 1,2 milioane de euro pentru instalatia de biodiesel, aceasta avand o capacitate de productie de aproape 700 tone/luna. La nivelul judetului Arges, din sapte investitori, o singura societate a pastrat investitia, celelalte fiind in pragul falimentului, potrivit lui Enachioiu. El a mai spus ca productia locala de biodiesel, in prezent, este foarte mica, o singura societate reusind sa livreze in judetul Arges aproximativ 1.000 de tone de biodiesel pe luna.

 

 

Obiectivul principal, urmarit de catre autoritati, fie ca vorbim de cele de la noi sau din alte state, este promovarea utilizarii biocarburantilor pentru inlocuirea benzinei si motorinei folosite in transporturi, cu rezultate asupra reducerii poluarii atmosferice. Conform angajamentelor Romaniei fata de Comisia Europeana, pana la sfarsitul lui 2010 procentul de utilizare a biocarburantilor in continutul tuturor tipurilor de carburanti fosili trebuia sa fie de cel putin 5,75%. Pana in anul 2020, procentul de utilizare a biocarburantilor va trebui sa creasca la cel putin 10%. Tinand cont de aceste obligatii si de cantitatile de carburanti utilizate anual, necesarul de biodiesel si bioetanol a fost de aproape 300.000 tone pentru anul 2010. Chiar daca producatorii sunt aproape de colaps, Romania are potential in furnizarea de materie prima, atat pentru biodiesel cat si pentru bioetanol, astfel incat sa fie atinse tintele stabilite. De exemplu, putem furniza aproapre 550.000 de tone de materie prima pe an pentru biodiesel, respectiv ulei vegetal (floarea soarelui, soia, rapita), ceea ce permite realizarea unui nivel similar de productie de biodiesel.

 

 

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a intocmit un raport in care estimeaza ca in 15 - 20 de ani aproximativ un sfert din energia si combustibilii utilizati la nivel mondial vor proveni din biomasa sau din surse alternative. Biocombustibilii au inceput procesul de substituire treptata a celor conventionali cu acest nou tip de carburant. Extinderea acestora are insa argumente pro si contra. In prezent, biocombustibilii sunt catalogati ca alternativa mai putin poluatoare, comparativ cu petrolul si alti combustibili fosili, deoarece biocarburantii au multe avantaje din punct de vedere al durabilitatii ecologice. Ca mai toate produsele folosite ca sursa de energie, si biocarburantii prezinta avantaje si dezavantaje.

 

 

Sustinatorii biocombustibilului subliniaza in mod frecvent avantajele acestei alternative de baza. Unul dintre ele este reprezentat de costuri. Odata ce tehnologia este disponibila la scara larga, biocombustibilul poate fi mai putin costisitor in comparatie cu benzina si alti combustibili fosili, in contextul cresterii cererii de petrol si al majorarii galopante a preturilor la pompa. Materia prima ar fi, cel putin la tehnologiile actuale, o problema. Totusi, avantajul biocarburantilor este ca pot fi fabricati dintr-o gama larga de materiale, inclusiv din deseuri vegetale sau resturi animale, inlesnind astfel si reciclarea. Un avantaj major al carburantilor bio il reprezinta siguranta, prin reducerea dependentei de sursele clasice de combustibil, precum petrolul sau carbunii. Astfel, statul poate proteja integritatea resurselor energetice. Stimularea economica este un alt punct forte, pentru ca biocombustibilii sunt fabricati la nivel local, astfel fabricile pot crea noi locuri de munca. Totodata, productia va creste, de asemenea, si cererea pentru culturile adecvate de biocarburanti, stimuland in acest fel si agricultura. Poate una dintre componentele cele mai importante, cel putin la capitolul ecologic, este reprezentat de capacitatea de biodegradare. Biocarburantii sunt usor biodegradabili, mai simplu de manevrat decat combustibilii traditionali, ceea ce face ca accidentele ecologice sa fie mai putin periculoase si mai putin costisitoare. Emisiile de carbon de la motoarele care folosesc biocombustibili sunt cu mult sub nivelul benzinei sau al motorinei, fiind astfel o alternativa mai sigura pentru reducerea gradului de poluare al aerului.

 

 

Cum era de asteptat, acest tip de carburanti are si dezavantaje. Un prim punct nevralgic ar fi energia produsa, de o mai mica putere decat cea generata de combustibilii traditionali. Prin urmare, necesita un consum mai mare, pentru acelasi nivel de energie. Productia propriu-zisa a carburantilor bio inregistreaza emisiii mult mai mari decat cea pentru cobustibilii fosili. Rezultatele arata ca, in timp ce biocombustibilii pot fi mai curati la ardere, exista indicii conform carora procesul de productie, inclusiv mecanismele necesare pentru a cultivarea culturilor si plantele necesare pentru a produce combustibil, emana mult carbon. Rafinarea biocarburantilor pentru rezultate mai eficiente si construirea unor instalatii

de productie potrivite pentru cresterea cantitatilor de biocombustibil necesita o investitie initiala mare. Utlizarea apei in cantitati uriase pentru irigarea corespunzatoare a culturilor de plante necesare productiei de biocombustibilii, precum si pentru procesul de fabricatie duce la costuri ridicate. Disponibilitatea, cel putin in prezent, reprezinta un alt mare impediment. Biocarburantii nu se gasesc peste tot, iar cele mai multe vehicule nu sunt echipate pentru a functiona cu biocombustibil. Ca urmare, disponibilitatea limitata reduce si necesitatea de biocombustibilil, ca sursa alternativa de energie.