Lectia de management: Universitatile, incotro?

Lectia de management: Universitatile, incotro? educatierectormanagementinvatamant universitar

Dezvoltate facil si superficial dupa Revolutie, pe un trend favorizat si de contextul demografic, si de apetenta tipic romanească pentru patalamale, universitatile din Romania se regasesc in 2012 fata in fata cu efectele unei crize de substanta pe care ele insele au generat-o. Schimbarea conducerilor unora dintre insitutii dupa alegerile din acest inceput de an poate insemna o reinterpretare a modelului universitatii antreprenoriale si mutarea apetentei pentru castig dupa calitatea actului educational in lista de prioritati a noilor manageri.
Inceputul lui 2012 a insemnat pentru universitatile din Romania sansa unei schimbari de macaz dupa 20 de ani de oscilatie intre mereu schimbatorul reformism ministerial si o autonomie inteleasa adesea in termenii unui pagubos libertinaj. Noul val de alegeri la rectoratele universitatilor s-a suprapus de aceasta data, pe de o parte, peste oblogativitatea pensionarii la 65 de ani a profesorilor – si, implicit, si a multora dintre rectori -, respectiv peste cumulul maxim de mandate consecutive in cazul altor rectori. Puse in fata noilor realitati economice de dupa 2008, presate de absorbitia tot mai restransa a pietei, dar si de pretentiile calitative tot mai ridicate ale mediului de afaceri, universitatile erau asteptate sa dea, prin votul electorilor, mai mult decat un raspuns formal la alegerile interne.

Miza schimbarii nu era, prin urmare, simpla rocada de personal la conducerea universitatilor, ci, eventual, schimbarea insasi a viziunii manageriale si reactivarea mediului academic ca factor al schimbarii sociale. in multe locuri - vezi cazul Universitatii Tehnice din Bucuresti, unde Ecaterinei Andronescu i-a succedat mana sa dreapta, Mihnea Costoiu – alegerile au fost o simpla formalitate. La celalalt capat, recentul scandal de la UMF Targu Mures, in care Guvernul a decis infiintarea unei facultati peste capul Senatului universitar de acolo, arata ca nici autoritarismul central nu si-a consumat instinctele si ca imixtiuni de tot felul, de la politic la economic, pot fi justificate si tolerate inca in 2012.

Industrii fara diplome

Dar, dincolo de aceste extreme, alegerile din universitatile romanesti au insemnat, totusi, pentru prima oara, o vie dezbatere, o reala confruntare pe proiecte si viziuni manageriale si o necesara problematizare a modului in care generosul concept al universitatii antreprenoriale a fost pus in aplicare in Romania. Caci, in spatele acestui concept care valorizeaza dimensiunea economica a academicului, universitatile din Romania s-au transformat, mai cu seama in anii boom-ului de pana in 2008, in veritabile tiparnite de diplome, sacrificand calitatea selectiei si a educarii studentilor, ca si rigoarea promovarii profesorilor, de dragul incasarilor de invidiat – pentru orice antreprenor privat – din taxele de scolarizare. S-a ajuns pana intr-acolo incat un fost ministru al Educatiei sa sustina aberatia admiterii la facultate chiar si fara Bacalaureat! A fost – si s-a intamplat recent - doar ultima exagerare dintr-un sir lung, care a erodat imaginea universitatilor din Romania in ochii opiniei publice si, mai mult decat atat, in ochii partenerilor din economia reala, principalii beneficiari ai resurselor umane scolarizate de universitati (si din bani publici, deci din impozitele si taxele firmelor).

In vreme ce universitatile prosperau, iar salariile profesorilor ajunsesera sa le depaseasca pe cele ale managerilor din privat, pentru multe firme si pentru multe industrii din Romania diploma de absolvire ajunsese sa nu mai conteze catusi de putin la angajare. Dar epoca de aur a "universitatilor antreprenoriale" nu avea cum sa dureze o vesnicie. Crizei generale de resurse a societatii de dupa 2008 si increderii tot mai scazute in magia "patalamalei" universitare li s-au alaturat si efectele scaderii demografice ale generatiilor nascute dupa Revolutie, care au ajuns la varsta facultatii, si efectele inaspririi conditiilor de sustinere a examenului de Bacalaureat. Temerile legate de viitorul univesitatilor Romanesti in aceste noi conditii au alimentat, in multe cazuri, fervoarea dezbaterilor din jurul alegerilor pentru rectorate. Exemplul reputatei Universitati "Babes-Bolyai" (UBB) de la Cluj este, desigur, doar cel mai spectaculos si mai explicit dintre toate.

Studiu de caz: UBB Cluj, oameni si cifre

Aflata inca din 1993 sub influenta profesorului Andrei Marga, fost ministru al Educatiei si teoretician, la sfarsitul anilor ’90, al reformei invatamantului, UBB a fost, inca dintru inceput, gandita si condusa pe modelul unei veritabile universitati antreprenoriale. Cu 3.600 de angajati, de doua ori mai multi decat Nokia, pe vremea cand inca activa la Cluj, UBB a ajuns sa fie in timpul mandatelor lui Marga al doilea cel mai mare angajator din judet, dupa Banca Transilvania. in acelasi timp, cu circa 50.000 de studenti si 105 specializari de licenta, UBB s-a impus drept cea mai complexa si mai mare universitate din Romania. si patrimoniul universitatii este unul impresionant: 41 de cladiri in trei judete (Cluj, Sibiu si Bistrita-Nasaud), cu o suprafata construita de 80.000 de metri patrati! Spre comparatie, cel mai mare centru comercial din Ardeal, Polus Center Cluj, are circa 60.000 de metri patrati.

Numai ca tocmai aceste cifre cu care Andrei Marga a marsat mereu in fata contestatarilor sai au ajuns sa treaca drept un handicap pentru Cristina Ciumas (prof. dr., Facultatea de Studii Economice si Gestiunea Afacerilor), cea aleasa de rector sa-i succeada in functie. Dincolo de autoritarismul accentuat pe finalul ultimului mandat si de implicarea UBB in razboaiele sale politice, rectorului Andrei Marga i s-a imputat tocmai interesul mai mare acordat dezvoltarii imobiliare in detrimentul calitatii actului educational. Situatia, desi exagerata de cifrele de la Cluj, este paradigmatica pentru starea actuala a invatamantului superior romanesc. Iar din acest punct de vedere alegerile de la Cluj, care s-au soldat cu bascularea regimului Marga, pot fi interpretate ca un semnal pentru o repozitionare a mediului academic din Romania in context social.

Mai e o nuanta in rezultatul de la UBB Cluj: noul rector, Ioan Aurel Pop, este un academician. Reputatul istoric a fost preferat profesoarei Ciumas, care este economist. Fara a presupune abandonarea dimensiunii economice a universitatii, se spera ca mandatul academicianului Ioan Aurel Pop sa aduca un echilibru intre calitatea actuui educational si efectele sale practice - si financiare - pentru UBB. Altminteri, si nu e doar cazul UBB Cluj, universitatea risca sa devina in cativa ani un actor imobiliar si nimic mai mult.