Care era cea mai populara masina in comunism?

Care era cea mai populara masina in comunism? masini comunismcomunismepoca de aurceausescu

De fapt, e impropriu sa vorbim despre cea mai populara masina, din moment ce atunci nu prea puteai sa alegi o anumita marca. In Romania aveai la dispozitie Dacia (masina nationala) si cam asta era practic singura optiune. Mai existau Trabantul est-german, Skoda cehoslovaca sau Lada sovietica, dar pentru ele trebuia sa te inscrii pe liste speciale, iar timpul de asteptare, chiar daca aveai toti banii, ajungea si la 18 ani (!), in cazul Trabantului. Sa vedem in continuare cateva lucruri interesante despre Dacia.

1. Modelul de baza, Dacia 1300, a fost produs intr-un numar total de 1.959.730 de exemplare.

2. Ca sa cumperi o Dacie, banii ii depuneai in avans la CEC, integral, si asteptai 1-3 ani. Pretul era de 70.000 de lei, echivalentul a 35 de salarii medii.

3. Daca aveai pile, puteai sa primesti o Dacie facuta pentru export, de o calitate mult mai buna. Cele mai cautate erau Daciile “de Canada”.

4. Dacia se livra din fabrica insotita de un accesoriu care astazi a disparut: prelata. Cand nu circulai cu masina, o inveleai cu prelata si o protejai astfel de praf si de intemperii.

5. Masina nu era rea pentru standardele epocii si indeplinea doua cerinte de baza: prindea 120-140 km/h, suficient pentru calitatea drumurilor de atunci, si avea un portbagaj incapator. Nu dispunea insa de aer conditionat, geamuri electrice, servo-directie si alte facilitati.

6. Dacia mai facea figuri, se strica uneori, dar reparatiile erau relativ simple. Orice posesor de Dacie stia sa desfunde un jiclor, sa regleze o platina, sa schimbe o bujie sau sa scoata aerul de la motor.

7. Pentru pornire, mai ales iarna, trebuia sa tragi manual socul, pentru admisia de mai mult carburant la motor. Operatia pare ciudata astazi, dar atunci facea parte din rutina de pornire a masinii.

8. Numerele de inmatriculare erau pe formula 3-AG-1474, 5-BV-2985, 7-SV-3467. Numerele de 3 cifre, de genul 1-B-252, erau rezervate autoritatilor (secretari de partid, securisti) si constituiau un semnal pentru militienii care dirijau traficul, astfel incat nu erau niciodata oprite.

9. In ultimii ani ai regimului comunist, cand benzina devenise o raritate, pe marginea drumurilor dintre localitati erau intalniti frecvent “cersetori” de benzina: oameni care simulau ca au ramas in pana de benzina si agitau un mic bidon gol, sperand ca un sofer milos va opri si le va vinde cativa litri.

Benzina se si fura pe vremea aceea, cu o metoda banala: se punea un lighean sub rezervorul unei masini parcate, se gaurea rezervorul cu o bara ascutita, iar benzina era lasata sa se scurga direct in lighean.

10. Pentru a se face economie de carburant, in zilele de duminica autoritatile restrictionasera traficul auto: intr-o duminica circulau doar masinile cu sot (cele cu numar de inmatriculare par), in duminica urmatoare circulau doar cele fara sot (cele cu numar de inmatriculare impar).

Citeste si: Amintiri din comunism. Planul bizar al lui Ceausescu de a distruge satele (XIX)