TEST DRIVE. Mazda MX-30 – pe drumul cel bun

MX-30 reprezinta un raspuns normal, dar vital al Mazda la schimbarile care au loc atat pe plan european, cat si pe plan international cu privire la normele de poluare si grija tot mai accentuata fata de mediu.

Desi criza climatica nu s-a rezolvat si nici nu are vreo solutionare garantata, industria auto a inceput sa isi asume (de voie, de nevoie) o serie de obligatii pe care noi ar trebui sa le primim cu entuziasm, dar si cu chef de munca.

Ultima parte este mai mult valabila pentru autoritati pentru ca exista o reala (si disperata) nevoie de infrastructura, insa si noi vom fi cu gandul la a produce mai mult pentru a plati preturile mai mari pe care le presupun aceste masini.

MX-30, pe langa numele sau intrigant, este un automobil 100% electric. Nu exista niciun fel de urma de motor termic. Asadar, stim din start ca impune un stil de viata diferit. Stii ca trebuie sa inveti ceva nou, sa intri pe un teren aproape necunoscut multora dintre posesorii de permis auto. Poate scapam de grijile privind schimbarea sau fiabilitatea anumitor componente, insa ramanem cu noutatea pe care o presupune inca ideea de a fi proprietar de masina propulsata exclusiv electric in Romania.

De aceea, am inceput testul propriu-zis cu Mazda MX-30 ca un novice in lumea masinilor electrice. Am blocat tot ce-am invatat despre aceasta varianta de motorizare cu MINI SE, Porsche Taycan, Clasa B sau BMW i3 si am pornit la drum. Dar despre asta va voi spune totul putin mai tarziu. Acum e momentul sa cunoastem mai bine vedeta acestui articol si sa ne familiarizam cu ea.

MX-30 a fost anuntat ca fiind primul model complet electric al Mazda in octombrie 2019, iar la aproape un an dupa acest moment, in septembrie 2020, a fost dat sfoara-n tara ca e disponibil si-n Romania. Era prezentat cu doar cateva luni in urma drept SUV-ul electric urban al companiei japoneze.



Pe langa faptul ca este prima masina electrica Mazda, MX-30 ne starneste imaginatia prin numele sau. Exista vreo legatura cu arhicunoscutul MX-5 sau, cine stie, cu CX-30? E o intrebare legitima! Ei bine, Mazda ne spune ca prefixul „MX” a mai fost folosit de constructorul auto japonez atunci cand a gandit de la zero proiecte ambitioase in domeniul auto. „Cu MX-5 am creat o masina sport in doua locuri cand alti producatori auto au respins complet roadster-ul. Cu MX-30 am creat o experienta EV complet noua care contine ADN-ul Mazda reprezentat prin bucuria condusului si limbajul de design unic folosit atat la exterior, cat si la interior”, explica marca. Avem, asadar, si lamurirea oficiala. Eu nu prea am ce sa adaug, asa ca merg pe mana lor aici.

Acum putem trece mai departe. E momentul sa analizam asa cum trebuie aceasta masina. Chiar sunt multe lucruri de descoperit!

Primul impact este clar – acest automobil este fara doar si poate al Mazda. Trasaturile pe care marca le-a oferit in ultima vreme tuturor masinilor ei sunt aici si pot fi observate cu usurinta. Culoarea, forma farurilor, stilul curat al designului exterior si insemnele o pozitioneaza clar ca un produs venit direct din Hiroshima.

Din fata, MX-30 se prezinta cu un impact vizual minim ce se lasa descoperit pe masura ce ii acorzi atentia cuvenita. Imi place ca nu s-au chinuit sa ii ofere vreo forma avangardista, sa o faca iesita din comun sau sa arate ciudat numai cu scopul de a demonstra ca e ceva nou si, mai important, ceva electric 100%.



Farurile adaptive LED se regasesc intr-o marime micsorata care ii confera masinii putina agresivitate. Mie mi-a transmis acea nota de seriozitate dramatica pe care o mai resimt cand vad anumite masini cu provenienta din Bavaria. Mazda a adaugat pentru MX-30 un caracter exterior putin mai determinat, iar asta se vede chiar de la primul contact.

Grila ascunsa intre lumini pare a exista acolo doar pentru a permite siglei companiei sa troneze fix in mijlocul intregului ansamblu pe post de carte de identitate valabila oriunde in lume. Am apreciat, totusi, modul placut in care se contrasteaza cu policarbonatul menit a proteja elementele vopsite in frumoasa nuanta Rosu Soul Crystal in trei tonuri. La urma urmei, este o optiune care costa fix 2.000 de euro.



Tot din acest punct de vedere putem remarca cat de discret si placut s-a ales desenarea capotei pentru a permite plasarea farurilor in zona determinanta pentru aspectul frontal al lui MX-30. E o aparitie aproape bionica.

Din lateral, acest „SUV urban” starneste curiozitatea pentru ca nu are dimensiuni mari care sa intimideze, insa remarci imediat faptul care doar... Doua usi?! Hmmm. Ce SUV bun de folosit in oras si pentru romani cu familie sau prieteni multi are doar doua usi? Ei bine, fiti fara grija. Are patru!



Este, in realitate, vorba despre o implementare utila a unei functionalitati pe care mai multi constructori auto au folosit-o de-a lungul timpului. In cazul Mazda, insa, este o continuare atipica sau, mai bine zis, neasteptata. Usile scoica sau „suicide doors” sunt preluate de la modelul RX-8 si adaptate pentru viata dinamica din orase caracterizata de nevoia de mobilitate actuala. S-au dovedit a fi extrem de utile in aventura pe care am avut-o impreuna, asadar va spun inca de pe acum ca ele nu reprezinta doar o caracteristica interesanta pentru MX-30.

Mai mult, in 2020 constructorul originar din Hiroshima aniverseaza 10 ani de cand a implementat filosofia de design KODO. Termenul se poate traduce drept „bataie a inimii”, dar primul set de caractere din limba japoneza a fost schimbat pentru a adauga un alt nivel de semnificatie: ideea de a insufla viata in ceva. Asadar, fuziunea dintre natural si artificial a fost deosebit de importanta – deoarece aceasta este o caracteristica comuna a designului, artei si arhitecturii japoneze.



Pentru a indeplini promisiunea de a crea modele cu suflet, echipa de design a Mazda a creat un proces care combina creativitatea, maiestria si cooperarea. Mai intai vine un pas numit „pregatire exploratorie”. In fiecare an, designerii Mazda sunt incurajati sa creeze anumite piese artistice inspirate de filosofia de design Kodo. Fiindca nu exista restrictii impuse, echipa de design a creat haine si mobilier, biciclete si boluri, chiar si un parfum semnat Kodo. Obiectivul este ca acest joc de idei creative sa ii scoata pe designeri de pe caile obisnuite si sa declanseze noi idei incitante si forme neasteptate pentru modelele viitoare.

Apoi, ideile abstracte care rezulta din aceasta faza exploratorie trebuie transpuse intr-un design real al masinii. Aici, echipa de design Mazda lucreaza indeaproape cu maestrii denumiti takumi, modelatori de lut care vor interpreta viziunea designerilor intr-un model 3D. Designul este apoi rafinat si reiterat intr-un proces care este numit „co-creatie” – pana cand un model de lut al unei masini la scara naturala este produs si aprobat de toate partile interesate.

Desi poate fi considerata o filosofie vandabila, e bine sa avem in vedere si faptul ca MX-30 a adus Mazda premiul Red Dot pentru Product Design.

Personal, am apreciat faptul ca din acest punct de vedere masina nu pare neterminata sau finisata brusc. Iti face placere sa o descoperi si din partea laterala, mai ales ca sunt prezente si diferite nuante de culoare. Spre exemplu, un lucru tare fain la aspectul exterior este ca jantele gri argintii se afla in relatie directa cu plafonul, iar geamurile spate fumurii sunt in reciprocitate cu elementele protectoare de policarbonat.

Mergand mai departe si privind masina din spate putem observa o chestiune interesanta: pare foarte, foarte suparata. Extinderea finala a stalpului C deasupra stopurilor contureaza parca o privire plina de furie. Poate ma aflu in eroare, insa asta mi-a insuflat mie.

E oarecum amuzant acest aspect, intrucat pare-se ca acest sentiment nu pare a fi adresat cuiva anume. E ca si cand ai observa pe cineva al naibii de nervos pe strada, insa tie nu iti va spune acest lucru. Trairea, insa, este clar vizibila.



Trecand peste obsesia mea de a le oferi masinilor pe care le testez trasaturi umane, e evident ca MX-30 nu a fost lasat la voia intamplarii nici aici. Arata bine! Acest lucru se datoreaza si nivelului de echipare, insa ma bucur enorm de uniformitatea luminilor. Avem LED peste tot!

Poate bara spate putea fi o idee mai mica pentru a permite culorii sa ramana actorul principal, insa nu o consider iesita din comun.

Totodata, cred ca este continuata aceasta tema a robotului cu valente umane, intrucat masina chiar pare a avea ochi si la spate!

Per total, cred ca acest autovehicul complet electric arata foarte bine pentru ceea ce reprezinta. Isi face loc imediat in segment si este usor de recunoscut gratie identitatii sale clare. Am tendinta de multe ori sa spun ce mi-ar fi placut mie sa am in plus sau cum cred c-ar fi aratat mai bine masina pe care o testez. In acest caz... Chiar n-am nimic de adaugat. Pentru cat costa si ce ofera, designul exterior este reusit.

Despre MX-30 trebuie sa mai stiti ca are 4,39 m lungime, 1,84 m latime, 1,55 m inaltime si un ampatament de 2,65 m despre care vom afla acum ce ofera cu adevarat celor care vor sta inlauntrul acestui „SUV urban”.

Sa exploram interiorul!

Deschiderea portierei si patrunderea in universul din interiorul lui MX-30 este in sine o experienta memorabila. Nu impresioneaza prin adaugarea de mult lemn sau aluminiu sau alte insertii care sa te duca cu gandul la categoria premium, insa imbie la calm. Parca deschizi usa catre o zona proprie de confort.



Vei observa din start schema de culori extrem de bine balansata, prezenta materialelor de calitate precum pielea neagra sau alba si aparitia unor insertii din pluta. Toate, insa, par a se regasi intr-o armonie idilica care, intr-acelasi timp, se contrabalanseaza. E un loc in care vrei sa fii si de care nu iti vei dori sa te desparti prea curand.

Tot aici putem remarca si designul placut al scaunelor, impreuna cu materialul textil de culoare argintie marginit de pielea ecologica de culoare alba si mijlocit de o adaugire care seama cu culoarea elementelor din pluta.

In momentul in care m-am asezat la volan am observat din start cat de confortabile este scaunel soferului, ce sprijin bun asigura pe partea laterala si cat de bine imi sustine spatele. Parca eram in propria-mi casa!

Am pus mainle pe volan si imediat ne-am imprietenit. Acesta are o dimensiune potrivita si o grosime suficienta care te face sa te simti in control. Pana si scurtaturile prezente pe acesta sunt gandite pentru a fi pe placul oricui. Cele importante sunt imbracate intr-un invelis metalic, iar cele pe care le folosesti mai des sunt realizate integral dintr-un policarbonat placut la atingere.

Chestiunea cea mai faina, insa, este ca butoanele pentru volum, schimbarea piesei, stabilirea distantei fata de cel din fata si setarea vitezei pilotului automat pot fi folosite prin apasare sau prin comutarea in sus sau in jos.



Devine clar faptul ca strategia Kodo continua si aici. Pe langa elemente de noutate care marcheaza discret tranzitia catre electrificare completa la interior, avem parte de o balanta frumoasa intre digital si traditional. Exista trei ecrane si un Head-Up Display, insa ai si butoane la dispozitie. Nu esti rapit de un anume stil de control, ci ti se ofera ce e mai bun din ambele lumi.

Bordul contine informatiile necesare cu privire la condus, nivelul de putere accesat (pentru ca turometrul a disparut) in functie de apasarea pedalei de acceleratie, date despre consum sau functionarea sistemelor de asistenta si nivelul bateriei precum si alti martori. Acesta este iluminat corespunzator si poate fi ajustat automat sau manual in functie de intensitatea dorita. Cert e ca are o marime suficienta si fonturi care pot fi observate clar si usor de oricine.

In dreapta sa este display-ul sistemului multimedia care contine mai multe setari si informatii utile. Cel mai important este ca are integrat un GPS foarte bun cu o grafica usor de inteles si care e foarte usor de folosit. In spatele schimbatorului exista un comutator si cateva scurtaturi esentiale care te ajuta sa ajungi rapid acolo unde iti doresti. Asa cum era si normal, el poate fi transformat in locul ideal pentru Android Auto sau Apple CarPlay.

Ecranul de infotainment, insa, este ajutat de un al doilea display cu touchscreen care permite separarea comenzilor pentru aerul conditionat si al scaunelor incalzite.
Il poti folosi prin apasarea directa pe ecran sau cu ajutorul butoanelor, insa va trebui sa fii atent la anumite lucruri precum faptul ca scaunele incalzite pe 3 nivele sunt activabile doar prin intermediul touchscreen-ului. Din fericire, are o arie de actiune destul de mare. Asadar, dupa putin timp impreuna, deja m-am obisnuit cu zona pe care trebuia s-o apas pentru a folosi scaunul incalzit.



Asa cum e si firesc pentru indeplinirea filosofiei Kodo, chiar si acesta poate fi setat manual sa aiba o anumita intensitate sau daca sa confirme atingerea prin diverse sunete. Mai mult, activarea climatizarii prin apasarea butonului „Auto” porneste, in functie de temperatura, scaunul incalzit doar acolo unde sunt detectati pasageri.

Ce merita cu adevarat mentionat e ca indiferent de cum le-am folosit, ambele ecrane nu s-au blocat niciodata. N-au dat nici cea mai mica urma de intarziere la aplicarea comenzilor.

Mai mult, capacele din pluta constituie, pe langa un element de design frumos, o bariera pentru spatiul de depozitare aflat sub cotiera. Poti stoca lucruri acolo si ele vor asigura blocajul necesar pentru ca  in timpul unei frane sa nu se deplaseze aiurea prin masina.

Sistemul de sunet cu 8 difuzoare nu este unul rau, insa fata de varianta Bose pe care am regasit-o pe alte modele ale Mazda... Nici macar nu se pot compara! Va asigura, insa, o calitate decenta a muzicii sau a postului radio preferat. Recomand cu toata inima, insa, cheltuirea a unei sume suplimentare pentru alegerea Bose. O astfel de masina iti va intra pe sub piele si-ar fi bine sa aiba tot ce iti doresti pentru a te multumi cu fiecare ocazie. Impulsul de a-l alege este si mai puternic, cand afli ca a fost reproiectat special pentru MX-30! Daca sunteti interesati de acesta, atunci ar fi bine sa stiti ca este disponibil doar in cadrul pachetului Premium care se adauga peste varianta de echipare Luxury Modern sau Vintage. Nu exista informatii clare cu privire la costul sau, insa acesta mai contine si sistem de monitorizare 360, functie de croaziera si trafic, asistent inteligent de franare si un sistem de alerta sofer cu camera.

Pana si schimbatorul mi-a placut! Are o forma interesanta, se potrivea perfect cu palmea mea si era o placere sa interactionez cu el de fiecare data gratie pielii in care era imbracat si a insertiilor de metal.

Gandul imi zboara la spatiu si pentru cei cu care ma inconjor de obicei, asadar cobor sa vad care-i treaba cu usile si bancheta.



Surpriza a fost cand am testat spatiul pentru pasagerii din spate si am incaput cu scaunul soferului pastrat in pozitia mea de condus. Bine, nu era cea mai confortabila pozitie din lume, dar am avut loc! Asta inseamna ca pe distante scurte adultii vor sta fara probleme acolo, iar copiii nu vor avea niciun fel de problema.



In plus, pasagerul din spate poate sa-si ajusteze singur scaunul cu ajutorul butoanelor aflate la indemana in spatarul locului soferului astfel incat sa stea cat mai bine.

Situatia, insa, se schimba cand trecem pe partea pasagerului din dreapta. Acolo scaunul este actionat manual cu ajutorul unui maner imbracat in piele aflat la baza scaunului.



Asa cum ati putut observa deja, deschiderea generoasa a usilor e posibila pentru ca portierele fata se pot impinge pana la aproape 90 de grade. Asta, insa, nu e totul. Faptul ca aranjarea lor e dispusa in stilul pe care l-am putut observa si la RX-8 garanteaza acces mai usor la lucrurile sau persoanele din spate. In locurile de parcare stramte va fi mai usor sa cobori sau sa scoti bagaje.

Si pentru ca am mentionat aceasta caracteristica importanta pentru aproape orice masina, aflati ca MX-30 are un volum al portbagajului de 366 de litri sau, asa cum am masurat eu, de trei cuptoare cu microunde in ambalajul lor original. Bancheta spate poate fi pliata si astfel se obtine o capacitate de transport mult mai mare.



Per total, interiorul acestui automobil electric este unul calitativ, compartimentat satisfacator si e potrivit pentru provocarile pe care le presupune viata in oras. Mai mult, are acel iz Mazda modern care il face sa fie si mai interesant.

Acum e cazul sa punem masina la treaba!

Asa cum v-am spus si la inceputul acestui articol, eu am ales sa incep experienta cu Mazda MX-30 cu memoria complet stearsa despre automobile electrice. M-am pus in postura clientului care vrea o astfel de masina, chiar merge sa o cumpere cu entuziasm si apoi da piept cu realitatea din Romania. Pana acolo, insa, trebuie sa va spun cum a fost momentul in care am „activat” aceasta masina. Ca de pornit... Nu prea aveam ce.

Tineti-va bine!

Am preluat-o cu contact minim si complet dezinfectata (thumbs up, Mazda Romania!), i-am dat cateva ture pentru a o masura „ochiometric” si am dat buzna-n habitaclu pentru ca vremea nu era cea mai buna din lume si chiar nu-mi doresc sa racesc in aceasta perioada complicata din punct de vedere al sanatatii publice.

Cu cheia-n buzunar, centura pusa, scaunul repozitionat si oglinzile potrivite, am apasat butonul „Start” din dreapta volanului cu gandul ca-s gata de plecare. Obisnuit fiind cu ideea ca masinile electrice sunt extrem de silentioase, ma regasesc in ipostaza in care aud un zgomot ciudat. Era un fel de barait pregnant pe care nu reuseam sa-l identific si chiar am crezut ca are masina probleme si nu voi putea pleca. Am ramas in parcare pret de 2-3 minute, timp in care n-am facut nimic. Compresorul A/C s-a linistit pana la urma si nu l-am mai putut sesiza. In cazul in care patiti la fel, sa stiti ca aerul conditionat e de vina.

Acestea fiind spuse, a urmat momentul in care am resetat toate contoarele si m-am uitat atent in bord: cu bateria incarcata la 99% aveam 160 de km autonomie (179 de km cu A/C-ul oprit). Sa-i dam bataie!

Aveti, insa, in vedere ca Mazda MX-30 vine cu o baterie de 35,5 kWh care are o greutate de 310 kg. Automobilul e capabil de atingerea tintei de 100 km/h in 9,7 secunde si e limitat electronic la 140 km/h. Aceste valori sunt importante de retinut.



Daca va intrebati la fel ca mine de ce nu exista un portbagaj si in fata (frunk/froot), aflati ca acest lucru se datoreaza faptului ca MX-30 este comercializat in Japonia in varianta hibrida cu motor de 2 litri benzina. In tot acest spatiu liber ar fi intrat un motor termic capabil de 143 CP. Varianta electrica poate fi cumparata in tara nipona din 2021 doar de catre persoane juridice si doar in leasing. Zvonurile, insa, mai spun ca pentru Europa ar fi in pregatire o varianta cu un range extender bazat pe un mic motor pe benzina de 0,5-0,7 litri pe post de generator care ar incapea sub capota.

Am plecat cu MX-30 in aventura de aproape o saptamana cu prima oprire la domiciliul din Capitala. Am parcurs 32,3 km in conditii de trafic de joi dupa-amiaza si am parcat in fata blocului cu putin peste trei sferturi (78%) din baterie ramase care imi garantau 138 de km autonomie cu A/C-ul pornit. Consumul a fost de 21,2 kWh/100 km. De-a lungul acestui traseu am observat doua lucruri importante ca observatii primare: habitaclul e destul de bine izolat de zgomotul pe care il produc rotile si scaunele incalzite sunt foarte, foarte confortabile. In plus, m-am bucurat sa observ ca directia cat de cat usoara imi oferea un feedback neasteptat de bun. De ajutor a fost si Head-Up Display-ul sau proiectia laser color pe parbriz care m-a facut sa imi mentin ochii la drum si la ceilalti participanti la trafic. Ne-am inteles din prima!

Autonomia declarata de Mazda pentru oras este de 265 de km, conform testarilor WLTP. Daca va intrebati de ce valoarea difera fata de ce v-am aratat eu mai sus, atunci e important sa stiti ca recuperarea de energie prin decelerare joaca un rol foarte important in asigurarea unui range optim in mediul urban.

A urmat a doua intalnire cu MX-30, vineri, dis-de-dimineata. Am verificat bordul si aveam aceleasi valori prezentate joi dupa-amiaza, semn ca vremea mai rece inca nu si-a facut efectul asupra autonomiei. Cum drumul pe care il aveam de parcurs era tot in Bucuresti, n-am resetat nimic. Ziua a trecut, traseul a fost facut, asadar a venit momentul verificarii. Am ajuns la 84,8 km (52,5 in plus fata de joi) parcursi in total intr-o zi de vineri ciudat de lejera in Capitala, moment in care am remarcat si faptul ca am consumat jumatate din capacitatea bateriei. Cu 50% din energia electrica ramasa mai puteam efectua inca 91 de km, iar consumul scazuse la 17,6 kWh/100 km. A/C-ul a ramas pornit. Mai mult, am folosit constant si scaunele incalzite. Calculand, observam ca autonomia totala ar fi de 175,8 km, cu 15,8 km mai multi fata de valoarea initiala afisata la preluarea masinii. Drept dovada, regenerarea isi arata utilitatea prin cresterea distantei pe care o poti efectua cu MX-30.

De-a lungul acestei etape am descoperit ca pot controla nivelul de regenerare care se aplica prin decelerare automata cu ajutorul padelelor din spatele volanului si am ramas oarecum uimit de usurinta cu care m-am strecurat cu acest „SUV urban” prin traficul bucurestean. Senzorii de parcare, sistemele de siguranta si camera pentru marsarier sunt extrem de utile si chiar m-am bucurat sa le am pe modelul testat. Mi-au facut experienta de condus mult mai usoara.

MX-30 e agila, stabila si, chiar daca are doar tractiune fata, stie sa sprinteze la nevoie. Important este, insa, ca livrarea puterii este facuta inteligent. Nici in momentele in care am apasat mai vioi pedala de acceleratie n-am simtit ca masina ar da semne de cuplu resimtit in directie sau patinare. E un lucru important, intrucat anumiti competitori directi ai acestei masini prezinta astfel de caracteristici negative.



Mai mult, din cauza calitatii drumurilor din Bucuresti, am putut remarca cat de bine inchegata e aceasta Mazda. Nimic nu zdrangane, nimic nu pare ca nu e pus foarte bine la locul lui si chiar am condus cu incredere ca va face fata abuzului pe care-l presupune condusul prin Capitala. E un aspect extrem de important, mai ales cand discutam despre o masina electrica. N-avem un motor termic care sa acopere anumite zgomote, asadar e mult mai usor sa observi diverse imperfectiuni.

In mod surprinzator, multitudinea de materiale de calitate prezente in interior este garantia ca MX-30 chiar este o masina gandita cum trebuie pentru piata europeana si nu e doar un alt produs destinat vanzarii pentru realizarea profitului. Principalele zone pe care le atingi sunt acoperite in piele, pluta sau un material reciclat care pare a fi neutru din punct de vedere termic. Nu bag mana-n foc ca e asa, dar dimineata era mai cald decat pielea de pe volanul neincalzit, iar dupa-amiaza, dupa multa folosinta, era mai rece decat acesta.



Pana acum nu m-a interesat deloc incarcarea. Stiam unde ar trebui sa merg pentru a umple bateria si aveam ca varianta de back-up statia de la Mazda. Am incheiat ziua de vineri satisfacator, am parcat si am lasat-o sa se odihneasca.

E sambata. Gasesc aceleasi valori disponibile in bord. Cum n-aveam dorinta de a patrunde-n public pentru alimentare cu curent, m-am dus fix la locul de unde am preluat masina. Din pacate, uitasem sa solicit PIN-ul care imi oferea accesul si am ramas fix cu cata energie am venit. Pe scurt, cam putina.

Pasagerul de baza imi ofera cateva sugestii, insa in timp ce ea imi vorbea mie mi-a venit ideea: ce-ar fi sa ma prefac ca nu stiu nimic despre masini electrice?

Zis si facut.

O rog pe Florentina sa caute pe Google unde imi pot incarca masina in Bucuresti. Primele rezultate afisate erau in legatura cu punerea in folosinta a unei statii de incarcare la domiciliu. Cum e destul de greu sa faci un astfel de lucru intr-un apartament situat la etajul 7, am trecut peste aceasta propunere.

Cu toate ca deja ma situam sub 50% din baterie, am continuat sa conduc prin Bucuresti in cautarea unei solutii. Pana una alta, cautarile pe Google continua.

Am gasit, in cele din urma, o sugestie: o benzinarie care ofera si incarcare pentru masinile electrice. Punem Maps la treaba si-i dam bice inspre respectiva locatie. Deja simteam ca incepem o noua aventura si, in ciuda faptului ca autonomia scadea, entuziasmul nostru crestea.

O vaga amintire, insa, apare. Parca nu plateam pentru incarcare, nu? Ei bine, anii trec si lucrurile se schimba. Ajung la benzinarie, parchez pe locurile special amenajate pentru modele precum MX-30 si, surpriza, sunt confruntat cu un tarif! Ce necunoscuta! Trebuie sa platesc pentru „alimentare”!



Citesc instructiunile afisate pe statia de incarcare si aflu ca trebuie sa solicit ajutorul unui angajat. Ma duc langa un domn in uniforma de serviciu. Ii zic ca as avea nevoie de sprijin pentru a-mi conecta automobilul. El nu ma aude din cauza mastii si a galagiei, asa ca eu ridic tonul putin si, dupa ce ma fac remarcat de toata lumea de la pompa, imi indica discret ca trebuie sa ma duc inauntru. Acolo, o doamna amabila imi inmaneaza zambitoare un card cu care trebuie sa ma duc la angajatul de afara. Ii predau cardul domnului respectiv si ne indreptam catre masina. Acesta pune cardul in zona dedicata acestuia din cadrul statiei de incarcare, eu conectez masina, el apasa „OK” si imi da cardul inapoi.

Trebuie sa-l returnez si sa platesc. Cat exact, nu stiu. In fata mea erau doua tarife, asa ca am intrebat si eu la casa cat am de dat. Pentru ca nu am venit cu bateria aproape goala platesc doar 29 de lei, in loc de 44 cat ar fi in mod normal pentru incarcarea rapida CCS de 50 kW. Celelalte variante de incarcare le explorez mai tarziu.

Distanta totala parcursa pana la locatie a fost de 112,2 km. Aveam un procent de 36% ramas in baterie inainte de incarcarea la benzinarie, adica puteam parcurge 65 de km. Cu atat am ajuns la „priza”, iar daca mergeam pana la epuizarea completa a „rezervorului” puteam parcurge aproximativ 177,2 km. Pentru umplerea bateriei aveam nevoie de doar 40 de minute, conform informatiilor afisate de masina in bord. Acceptabil! Luam ceva de mancat si de baut, dupa care ne pregatim sa asteptam cheltuirea celor 29 de lei. Pana la urma, cele 40 de minute de asteptare s-au transformat in 73 de minute. Aceasta eroare de timp se datoreaza mai multor cauze. Fie tensiunea nu e intodeauna aceeasi, fie bateria are nevoie de un management al temperaturii mai zdravan. Sunt mai multe lucruri de luat in calcul, insa e important sa stiti ca masina a intrerupt automat alimentarea, a decuplat conectorul si mi-a aratat ca am 180 de km la dispozitie cu 100% in baterie si A/C pornit! Pun cablul la locul lui, ma dezinfectez si ma apuc de matematica. Am platit 29 de lei pentru 115 km de autonomie. Practic, am cheltuit mai putin fata de cat m-ar costa sa fac aceeasi km in oras cu o masina cu sistem de propulsie conventional. Daca a meritat sa astept 73 de minute pentru acest avantaj, nu pot sa spun. Cert e ca am facut-o.

Suplimentar, m-am folosit de statia de incarcare a benzinariei pentru a alimenta rapid cu 21,59 de kWh, adica am platit 1,34 lei/kWh. Daca puteam incarca la priza de acasa, as fi platit doar 0,31 lei/kWh, insa incarcarea ar fi durat mult, mult de tot. Veti vedea mai jos cat.

Util de stiut este faptul ca in timpul stationarii pentru incarcare poti folosi aerul conditionat, poti asculta muzica sau sa folosesti sistemul de infotainment. MX-30, insa, nu iti permite sa activezi scaunele incalzite.

Mai mult, in momentul in care am efectuat plata am intrebat ce se intampla daca trebuie sa plec inainte de finalizarea incarcarii. Raspunsul a fost ca raman in baterie cu cat am putut inmagazina pana la momentul deconectarii. Nu voi putea recupera nici banii si nici kilowatii la o data ulterioara.



A trecut putin peste o ora, insa deja am invatat multe. Deja pot spune ca nu mai sunt novice!

Dupa aceasta lectie utila, n-am mai avut niciun fel de intentie sa intreprind vreo alta activitate in calitate de sofer. Am plecat direct inspre casa cu A/C-ul activ, unde am parcat cu 98% din baterie ceea ce imi garanta 175 de km de autonomie. In total, de la benzinarie pana acasa am parcurs fix 5 km. Consumul afisat era 17,8 kWh/100 km. Desi distanta a fost scurta, faptul ca s-a inserat mi-a demonstrat utilitatea farurilor LED adaptive care ilumineaza drumul aproape excelent. De ajutor e si faptul ca se misca in functie de cum manevrezi tu volanul, astfel incat sa ai chiar si cele mai dubioase zone din oras in vazul tau. Gropile vor fi oricand evitabile, daca viteza e cea potrivita.

E deja duminica. M-asez din nou in scaunul soferului pregatit de cea mai necunoscuta aventura: autostrada. Cu toate ca aceasta autonomie modica ar putea fi descurajanta din cauza lipsei totale de infrastructura nationala utila pentru masinile electrice, eu am ramas cu mult entuziasm nefolosit. Gasesc aceleasi valori de sambata seara in bord, asa ca nu mai am nicio grija. E clar ca pot pleca.

Pentru a va oferi date concrete si care sa va fie utile am resetat din nou computerul de bord la intrarea pe A3, chiar dupa sensul giratoriu care marcheaza teoretic iesirea din Bucuresti. Practic, acest lucru se intampla la cativa kilometri dupa aceasta intersectie.

M-asez pe prima banda pentru a nu incurca pe nimeni, apas acceleratia, cuplul livrat instant isi face simtita prezenta si deja-s pregatit pentru croaziera. Am dus-o eu pana la 105 km/h si apoi am lasat pilotul automat adaptiv sa-si faca treaba. Am remarcat cu bucurie ca antifonarea continua sa-si faca treaba foarte bine, iar curentii de aer nu-si faceau simtita prezenta. Mai mult, zgomotul produs de pneuri era insesizabil. Puteam vorbi in liniste, daca aveam cu cine. Pasagerul meu de baza m-a lasat singur in aceasta etapa.

Merita mentionat, insa, faptul ca la apasarea acceleratiei pentru atingerea vitezei am putut auzi cum motorul e-SKYACTIV, o parte importanta din programul Mazda „Sustainable Zoom-Zoom 2030”, lucreaza mai intens pentru a-mi oferi puterea necesara. Cu ai sai 145 CP (107 kW) si greutatea decenta de 1,64 tone a MX-30, sistemul de propulsie nu mi-a dat vreo clipa impresia ca ar fi depasit de situatie.

Dupa 23,3 de km parcursi pe A3, am iesit de pe drumul de mare viteza cu un procent de 81% ramas in baterie ceea ce insemna 147 de km autonomie. Viteza medie a fost de 104 km/h, iar consumul afisat era 20,2 kWh/100 km. Din nou, A/C-ul a ramas pornit. Daca ne uitam la valorile gasite duminica dimineata si cele afisate la parasirea autostrazii, observam ca ne-au disparut 4,7 km din autonomia totala. Acest lucru se datoreaza faptului ca la rulat cu viteza mare se consuma mai multa energie. Nu trebuie, insa, ca acest aspect sa va preocupe in mod special. Daca folositi navigatia masinii, atunci aceasta va va spune exact pe unde ar trebui sa opriti pentru alimentare in functie de traseul ales.

M-am bucurat putin de linistea oferita de natura din Snagov si imprejurimi, asa ca la intoarcerea pe A3 mai aveam disponibili 133 de km conform celor 76% din baterie.



De data asta, am marit viteza la 130 de km/h si am condus integral eu. Astfel, trebuie sa stiti ca aceasta valoare a oscilat intre 125 km/h si 139 km/h de-a lungul intregului drum. M-am uitat, insa, la consumul instant pe care mi-l afisa masina in timp ce ramaneam in croaziera cu 135 km/h – 29 kWh/100 km. Avand in vedere ca bateria e de 35,5 kWh, e clar ca puteam parcurge minimum 100 km cu aceasta viteza. Astfel, am ajuns la concluzia ca pentru un drum inspre mare pe A2 ar fi fost nevoie de o incarcare completa la o statie care are disponibil CCS-ul de 50 kW pentru a ajunge la destinatie intr-un timp decent.

Placut, insa, a fost momentul in care am remarcat ca MX-30 nu se fereste de viteze superioare. O controlezi cu minimum de miscare si iti poti vedea linistit de drum. In plus, zgomotul din habitaclu nu a crescut considerabil, desi curentii de aer acum isi faceau putin simtita prezenta. Din fericire, n-am observat nimic care sa impacteze negativ experienta celor aflati in interiorul masinii.

Am ajuns la intrarea in Capitala, adica dupa sensul giratoriu de care v-am spus mai sus, cu 53% ramas in baterie care imi oferea 92 de km autonomie. Consumul inregistrat a fost de 29 kWh/100 km pentru cei 22,8 km parcursi cu o viteza medie de 133 km/h. Daca e bine sau rau nu pot sa va spun, insa cert e ca am avut nevoie de mai putin de jumatate din baterie pentru a merge cu viteza ridicata pana in Snagov si inapoi in Bucuresti.

Aventura noastra de duminica nu se opreste aici. Acum urmeaza o noua runda de incarcare, dar de data aceasta n-am vrut sa merg la aceeasi benzinarie. Mi-am recuperat pasagerul de baza de acasa si am plecat impreuna inspre gasirea unei alte statii. Dupa mai multe cautari, am aflat ca intr-un mall ar fi inca disponibila incarcarea gratuita.

Ajungem acolo si, surpriza, nu mai e fara plata. Trebuie sa imi fac un cont, sa descarc o aplicatie, sa imi inregistrez masina, sa selectez tipul de conector, sa precizez cat vreau sa incarc si, normal, sa-mi adaug cardul.

Pentru ca procedura era extrem de alambicata si chiar nu aveam starea de a mai parcurge toti acesti pasi pentru o masina care nu-mi apartine, am ales sa ma mut cu doua locuri de parcare mai in dreapta si sa folosesc priza clasica „cea de toate zilele”.



Cu toate ca nu cred ca era destinata masinilor electrice, am profitat de punerea sa la dispozitie. Am conectat celalalt cablu special gandit pentru astfel de incarcari mai mult domestice si am asteptat sa vad ce-mi spune masina. Rezultatul n-a fost unul incantator. Trebuia sa stau acolo aproximativ 8 ore si 30 de minute pentru a ajunge de la 40% pana la 100%. Privim, insa, partea buna: nu trebuia sa platesc nimic. Mai mult, tot aici am remarcat si faptul ca odata inceputa incarcarea, conectorul nu mai poate fi scos fara oprirea manuala sau finalizarea procedurii. Daca folositi statii publice, atunci nu va poate nimeni deconecta masina pentru a va lasa fara curent sau pentru a va fura cablul.

Cum o sesiune de cumparaturi de 8 ore si 30 de minute ar putea duce pe aproape oricine in pragul falimentului, n-am ramas mult in mall-ul respectiv. Mi-am pus incarcatorul in portbagaj si am plecat.

Au inceput din nou cautarile si-am dat de o statie de incarcare gratuita oferita de un lant de hypermarket-uri. Conditia era sa incarc o singura data de-a lungul a 24 de ore si, daca doresc, sa fac si cateva cumparaturi. Am plecat tinta inspre acea locatie, unde, ce sa vezi, chiar era adevarat. Era disponibila incarcarea rapida CCS de 50 kW complet gratuita! Am conectat masina si am observat minunea: erau necesare doar 35 de minute pentru a incarca de la 40% la 100%! Vestea si mai buna e ca am observat panouri solare instalate, astfel incarcam cu energie verde! Acum chiar am simtit ca imi reduc drastic amprenta de carbon si asta m-a convins ca merita sa fac o serie de cumparaturi acolo.

M-am intors dupa aproape jumatate de ora si avem deja 98% din baterie. Am mai ramas aproximativ 5 minute, dupa care masina a intrerupt incarcarea si am parasit parcarea respectiva cu 100%!



Pana la urma, duminica a fost un succes. Am reusit sa ma duc pana unde am vrut, m-am plimbat prin Bucuresti in cautarea alimentarii gratuite si am plecat acasa cu bateria plina. Puteam incepe saptamana de lucru linistit, daca nu eram in plina pandemie si nu lucram de acasa.

Luni nu am intreprins niciun drum care merita mentionat, insa m-am mai plimbat putin prin Capitala. Asa am avut ocazia sa descopar ca sistemele de asistenta functioneaza excelent. Un biciclist „curajos” a venit de pe contrasens si mi-a taiat calea in timp ce aveam aproape 40 de km/h, iar masina a reactionat mai repede ca mine. L-a vazut, si-a dat seama ca trebuie redusa imediat viteza si a aplicat singura frana pentru a-l evita pe colegul de trafic care are senzatia ca intreaga strada-i apartine.

Totodata, in anumite momente am vrut sa dau inapoi si sistemul radar+camera m-a vertizat de trafic care venea din stanga sau din dreapta pe care eu nu-l puteam vedea pentru ca in Capitala se parcheaza cum se parcheaza. Si recunoaste chiar si pietonii care se apropie mult mai incet. MX-30 nu e doar o masina electrica, ci si una inteligenta care te va sprijini s-ajungi acasa teafar de fiecare data.

Marti am plecat din nou inspre statia la care am incarcat duminica pentru a face din nou „plinul”. De data aceasta, voiam sa vad cat ma tine bateria pentru aventurile mele saptamanale urbane.
 


Am ajuns, nu era nimeni acolo, am parcat, am conectat masina si am plecat la cumparaturi. Cand m-am intors, am gasit patru masini in parcare. Doua dintre ele asteptau sa plec pentru a alimenta in locul meu.

Din fericire, am stiut ca e de bun simt (nu obligatoriu) sa anunt ca ocup statia respectiva prin intermediul aplicatiei PlugShare. Este, in momentul de fata, singurul mijloc de comunicare in timp real intre posesorii de masini electrice folosit de un numar mare de utilizatori. Astfel, vei sti daca locul in care vrei sa mergi e disponibil, daca sunt alti soferi care asteapta sa se conecteze sau daca va trebui sa il eviti din varii motive. E recomandat ca orice incarcare la orice statie, indiferent ca e cu plata sau gratuita, sa fie anuntata.

Astfel ceilalti poseseri de masini electrice vor sti exact ce au de facut. Si poti fi tu oricand in aceasta situatie. Ca fapt divers, seful AFM anunta saptamana trecuta in cadrul unui eveniment ca se urmareste realizarea unei astfel de aplicatii valabile la nivel national atat in romana, cat si in engleza de catre autoritatile romane si el e convins ca acest lucru trebuie sa se intample „chiar daca dureaza 5, 7, 10 ani”. Pana cand conducatorii Romaniei vor intelege cat de importanta este infrastructura si conectivitatea, folositi PlugShare. E disponibila acum.

Mai adaug aici si faptul ca eu mai stiam de o alta statie de incarcare gratuita disponibila in cadrul unei alte retele de hypermarket-uri, insa, intre timp, aceasta a trecut printr-o serie de schimbari procedurale care a facut ca folosirea ei sa devina un cosmar pentru cei care nu sunt proprietari sau utilizatori pe termen lung al masinilor electrice. Pentru a nu plati incarcarea trebuie sa faci cumparaturi saptamanale in valoare de minimum 500 lei lunar, sa instalezi o aplicatie, sa iti faci un cont, sa folosesti cardul respectiv la fiecare tranzactie in magazin si vei primi vouchere de incarcare de-abia peste o luna de la cheltuirea celor minimum 500 lei. Cate si ce poti face cu ele nu spune nimeni, asadar am evitat sa merg in acel loc.

Revenind la subiectul principal, am plecat marti cu bateria plina de la statia de incarcare gratuita. Aveam 179 de km disponibili cu A/C-ul pornit.

De marti si pana joi, n-am mai stat cu ochii pe consum pentru ca nu avea rost. Drumul zilnic pe care il aveam de parcurs pentru a intreprinde diverse activitati nu depasea 30 de km, asadar am decis ca nu mai incarc pana la predarea lui MX-30 catre Mazda.



Ziua despartirii a sosit, asadar am ajuns din nou in locul din care am preluat acest automobil fain. Acolo m-am uitat in bord si am observat ca deja fusesem avertizat ca bateria a scazut sub 30% din capacitate si ar trebui sa caut o sursa de incarcare. Facusem 151 de km prin Capitala cu un consum de 19,8 kWh/100 km si mai aveam doar 32 de km disponibili cu 19% din baterie. Pe scurt, am atins si chiar depasit pragul de 180 de km posibili in oras gratie impactului pe care il are, printre altele, franarea regenerativa.

Experienta mea de „novice” in ale masinilor electrice s-a dovedit a fi echilibrata si chiar o incursiune intr-o zona de entuziasm. Cu toate ca stiam ce am de facut, faptul ca mi-am eliminat voit din memorie anumite lucruri mi-a oferit sansa sa redescopar bucuria pe care o presupune experimentarea acestei variante de propulsie. E drept, exista minusuri.

Zambetele adunate si adrenalina generata in cadrul intregii aventuri a depasit, insa, orice alt aspect negativ.

Cum pentru toate lucrurile din lumea asta exista un pret, e cazul sa afla si cat trebuie sa scoatem din buzunar pentru acest automobil versatil.

Modelul testat de mine se numeste Mazda MX-30 Launch Edition Luxury Modern si costa 33.990 de euro cu TVA inclus. In aceasta suma sunt cuprinse urmatoarele:

 
In aceasta lista nu este inclus, pentru un motiv pe care nu il inteleg, volanul incalzit. El disponibil in cadrul urmatorului nivel de echipare GT PLUS – Luxury Modern sau GT PLUS – Luxury Vintage care presupune un cost suplimentar de 1.600 euro. Suma aceasta, insa, nu se achita doar pentru aceasta facilitate. In cadrul ei sunt cuprinse mai multe functionalitati.

O alta optiune este si trapa actionata electric, disponibila pentru 1.000 de euro cu TVA inclus. Asa cum v-am spus si mai sus, MX-30 se numara printre putinele masini care, din punctul meu de vedere, nu necesita trapa. Mai mult, varianta disponibila nu este panoramica. Cei din spate (copiii, cu precadere) nu se vor bucura de ea.

Acum c-am lamurit pretul si cateva optiuni e cazul sa va spun cu impresia finala pe care mi-a lasat-o aceasta Mazda.

Indemnul meu pentru tine, cititor, ar fi fost extrem de simplu, daca aceasta masina era capabila de minimum 500 de km autonomie reala cu A/C pornit. Ti-as fi spus direct: „Cumpar-o, daca ai banii sau iti permiti ratele”. Pe mine m-a convins ca e unul dintre automobilele electrice cele mai apropiate de „normalul” pe combustie interna pe care il stim cu totii in acest interval de pret. N-ai roti speciale sau vreun tratament sensibil de aplicat. N-ai griji inutile si nici nu iti cere vreo pregatire speciala. Service exista in toata Romania si, fata de Tesla spre exemplu, chiar nu stai cu frica. N-o sa ramai cu masina luni de-a randul blocata prin Austria sau Olanda.

Din pacate, costul per kWh pentru realizarea bateriilor inca nu a reusit sa ajunga la un prag care sa permita astfel de oferte de pret pentru masini capabile sa faca dintr-o singura incarcare un drum Bucuresti-Suceava. De aceea, concluzia finala difera.



Luand in calcul aventura pe care a presupus-o incarcatul in capitala Romaniei, e clar ca MX-30 se preteaza cu adevarat unui singur tip de utilizator: cel cu casa sau statie de incarcare rapida in apropiere de bloc. Nici nu iau in calcul oferirea unei astfel de facilitati de diversi angajatori, intrucat pandemia a schimbat modul in care lucram si birourile sunt in mare parte goale acum. Nu vad cum ar putea fi altfel utila unei persoane care, precum sunt eu, locuieste intr-un cartier din Bucuresti la un etaj superior si intr-o zona in care nu numai ca nu sunt locuri de parcare dedicate masinilor electrice, dar nu exista nici macar locuri suficiente pentru toti proprietarii de masini.

Daca stai la casa, autovehiculul acesta poate fi tratat precum un telefon mobil. Iti faci treaba cu el toata ziua, ajungi acasa, il pui la incarcat si-l lasi in pace. El in 8-9 ore isi umple bateria si tu dupa aia poti sa-ti faci drumurile pe care le ai de facut. Mai mult, acest stil de incarcare este si rentabil din punct de vedere financiar. Costul „alimentarii” acasa, asa cum am exemplificat mai sus, este de aproape 5 ori mai mic fata de cat ar trebui platit la o statie de incarcare disponibila in anumite benzinarii. Suplimentar, prin programe precum Casa Verde Fotovoltaice iti poti instala cu un cost minim panouri solare si chiar sa iti reduci drastic amprenta asupra planetei la capitolul transport.

In varianta testata de mine, MX-30 poate ajunge la un cost final de aproximativ 22.500 euro cu TVA inclus, daca aplicam Rabla si Rabla Plus. In plus, vine si cu 8 ani garantie pentru baterie ceea ce garanteaza o anumita liniste cu privire la utilizarea masinii pe termen lung.

Si, pe buna dreptate, ii merita. Am petrecut timp impreuna aproape suficient cat sa-mi pot forma o opinie cuprinzatoare despre ea, asa ca nu am ce sa-i reprosez cu adevarat. Arata placut, usile sunt interesante si utile, garda la sol e mai mult decat decenta, rotile sunt normale, interiorul e curat si bine gandit, materialele folosite sunt de calitate, capacitatea pentru bagaje este destul de buna, spatiul este decent si pentru cei din spate, antifonarea este neasteptat de buna, tehnologia utila e disponibila la bord, vizibilitatea-i excelenta, dimensiunile sunt prietenoase cu mediul urban si folositoare in rural, iar suspensia-i foarte intelegatoare cu drumurile noastre. Dac-as fi stat la casa in Bucuresti sau pe langa acest minunat municipiu, chiar s-ar fi situat in topul listei personale pentru achizitie.

Primul automobil electric al Mazda este, asadar, o reusita. Daca ti se potriveste, ramane sa decizi tu!

Eu doar sper ca ti-am fost de ajutor in luarea hotararii corecte.

Pe curand!