Incepand cu 30 noiembrie 2023, nu vom mai arunca la gunoi sticle, doze de aluminiu si PET-uri!

Incepand cu 30 noiembrie 2023, nu vom mai arunca la gunoi sticle, doze de aluminiu si PET-uri! Incepand cu 30 noiembrie 2023 intra in functiune la nivel national Sistemul de Garantie-Returnare (SGR), conceput pentru a incuraja returnarea ambalajelor pentru bauturi: apa, racoritoare, bere, cidru, vin, spirtoase. Concret, vom plati 0,5 lei in plus ori de cate ori vom cumpara o bautura imbuteliata, dar vom putea recupera apoi aceasta suma, pe loc, returnand ambalajul la orice magazin care comercializeaza astfel de bauturi, fara sa fim conditionati de prezentarea bonului fiscal.
Pentru noi, consumatorii, lucrurile vor fi simple – vom duce ambalajul, ne vom luam banii. Dar pentru comercianti vor fi ceva probleme.

Acestia, inclusiv cei din HoReCa, vor fi nevoiti sa organizeze in spatiile lor puncte de returnare a ambalajelor (chiar daca bauturile respective n-au fost cumparate de la ei) si sa asigure returnarea pe loc a sumei de 0,5 lei/ambalaj.

In plus, vor fi obligati sa se inregistreze in baza de date SGR, pe site-ul www.returosgr.ro, si totodata vor avea responsabilitatea sa verifice daca producatorii/importatorii de la care se aprovizioneaza cu bauturi sunt la randul lor inregistrati in aceasta baza.

Dar, odata ce aceste inconveniente inerente oricarui inceput vor fi depasite, avantajele vor deveni evidente. Se spera ca implementarea sistemului SGR va elimina in cativa ani aruncarea la gunoi sau in natura a ambalajelor din plastic, aluminiu sau sticla. Suma de 0,5 lei este suficient de mare ca sa stimuleze returnarea lor si, totodata, suficient de mica pentru a nu fi perceputa ca o scumpire deranjanta a bauturilor.

E posibil ca unii chiar sa faca o afacere din acest sistem de reciclare, pentru ca orice ambalaj aruncat aiurea va fi privit ca o sursa de bani. Si, ca urmare, va fi colectat de binevoitori. 10 ambalaje, indiferent ca sunt PET-uri, sticle sau doze de aluminiu, vor inseamna 5 lei, 100 de ambalaje – 50 de lei s.a.m.d, cu avantajul ca ele vor putea fi transformate imediat in cash la cel mai apropiat magazin.

Ne vom intoarce astfel, oarecum, la sistemul care functiona inainte de Revolutie, cand in fiecare localitate existau centre de colectare care plateau pe loc 1-3 lei pe sticle si borcane, in functie de marime (nu existau pe atunci PET-uri si doze de aluminiu).

Sigur, atunci toata povestea aceasta avea si o componenta civica, era datoria fiecarui cetatean sa recicleze si sa ajute astfel economia tarii, doar ca unii sesizasera ca e rost aici de o oportunitate si faceau bani frumosi din asta.

In filmul “Amintiri din epoca de aur”, realizat in 2009, e zugravita foarte frumos schema: persoane intreprinzatoare, imbracate la costum si cravata, sunau pe la usile apartamentelor si, pretinzand ca sunt de Ministerul Chimiei, solicitau locatarilor o mostra de apa de la robinet, pentru a-i analiza calitatea. Mostra care, evident, le era inmanata intr-o sticla oarecare pe care oamenii o aveau prin casa.

Nu parea nimic dubios cu solicitarea aceasta, locatarii chiar erau bucurosi sa ajute, fara se realizeze ca fix sticla aceea constituie de fapt scopul vizitei. Pentru ca, dupa ce strangeau 20-30 de sticle, “reprezentantii” Ministerului se opreau la primul centru de colectare pentru a le vinde.

Se puteau castiga astfel, fara cine stie ce efort, cateva sute de lei pe zi. Iar folclorul urban spune ca, prin aceasta schema, in doar 6 luni, unii si-au luat Dacie.

Sursa foto: www.pexels.com