Lance Armstrong: despre dopajul lumii noastre

Toate acestea au facut din ciclistul american Lance Armstrong unul dintre cei mai importanti si cautati vectori de imagine si de marketing din istoria sportului mondial. O poveste de succes, cu toate ingredientele specifice hollywood-ului: carisma, leadership, ambitie, munca, traspiratie, glorie, multa glorie, apoi vestea fulgeratoare a cancerului, operatii, vesti contradictorii, cover-uri glossy cu suferinta campionului, chimioterapie, munca, ambitie, carisma, apoi – breaking news! – certitudinea ca eroul Americii, eroul nostru, eroul lumii noastre, a invins cancerul. Apoi revenirea, transpiratia, ambitia, gloria, gloria, gloria, de sapte ori gloria in Turul Frantei, de sapte ori consecutiv - peste Miguel Indurain, care castigase de “doar” cinci ori consecutiv! Indurain se retrasese la finele anilor ’90, iar lumea noastra avea nevoie de un nou idol, mai carismatic, mai dramatic si, cum altfel?, mai bun decat precedentul. Si avea nevoie de o noua poveste de succes. Iar povestea lui Lance l-ar fi facut invidios pe cel mai talentat scenarist de la Hollywood. Daca nu ar fi fost reala – si am vazut cu totii lupta si ascensiunea lui Lance, nu-i asa? – ar fi trebuit, neaparat inventata!
 

*

Verdictul USADA (US Anti-Doping Agency) si confirmarea lui de catre UCI (Union Cycliste Internationale) sunt binecunoscute de-acum. Povestea lui Lance Armstrong era, de fapt, un fals. O poveste fumoasa, dar inventata. Intr-un dosar gros, de peste 1.000 de pagini, 12 fosti coechipieri ai lui Armstrong, dar si alte persoane din anturajul sau, povestesc, cu detalii coplesitoare, cum se petreceau lucrurile. Cum se mascau cu fond de ten urmele injectiilor cu EPO, cum se tineau la rece pungile cu sange centrifugat, cum dardaiau de frig cand isi reinjectau sangele, cum se evitau controalele anti-doping. Cum se sarbatoreau, deopotriva, victoriile impotriva controlorilor de la anti-doping si victoriile in curse impotriva amaratilor care nu aveau tupeu sa se dopeze sau care nu o faceau, la fel ca Lance si colegii lui, cu cele mai bune substante, oferite de cei mai buni specialisti in domeniu. Deciziile USADA si UCI au provocat reactii in lant printre companiile care isi asociasera imaginea cu Lance Armstrong. Analistii de la “Forbes” au calculat pierderi viitoare cumulate de peste 150 de milioane de dolari pentru Armstrong dupa abandonul sponsorilor sai. Dar gestul disperat al marilor companii nu poate masca responsabilitatea sistemului care l-a promovat, care l-a girat si care l-a incurajat pe Armstrong sa pedaleze pe drumul imposturii. Firme care, desigur, au castigat enorm de pe urma victoriilor mincinoase ale lui Armstrong. Daca doar pierderile viitoare ale lui Armstrong se ridica la 150 de milioane putem sa ne imaginam ce sume colosale stau in spatele intregii afaceri de dopaj care tine prima pagina in marile ziare occidentale in aceste zile.
 

*

Dosarul Armstrong e inca o imagine a crizei lumii in care traim. In sport, acestei pacaleli i se spune doping. In afara sportului, dopajul poate lua infinit de multe forme - ba spalare de bani, ba plagiat, ba spionaj economic, ba concurenta neloiala, ba reclama mincinoasa, ba folosire de substante interzise, ba organisme modificate genetic. In spatele fiecarei inselatorii stau, la fel, sisteme extrem de bine puse la puncte si interese economice de dimensiunea unor industrii serioase. Ni se arata grafice spectaculoase, recorduri peste recorduri, suntem sedusi cu reclame calde, cu femei frumoase, copii veseli si tati responsabili, ni se prezinta “responsabilitatea sociala”. Din cand in cand, mai apare cate o dezvaluire, mai cade cate un cap de retea, mai cade cate un mit. Dupa care, o luam, invariabil, de la capat. Avem nevoie de un nou erou si de o noua poveste frumoasa despre munca, ambitie si glorie: dopajul lumii noastre.