Sigur vrei să dai la Jurnalistică? Câte ceva despre meseria lui Byron Pitts
jurnalismmeseriejobpittsabc newsfacultate
De la naivitatea comediilor romantice cu jurnaliste pierzându-şi agendele în cearşafurile unor “surse” macho la realitatea corespondenţelor din Indonezia, Haiti sau Ucraina: nopţi dormite sub cerul liber, un duş pe săptămână şi zile întregi în care nu vezi în bătaia obiectivului camerei video decât stive de cadavre în putrefacţie.
Comediile romantice americane, cu jurnaliste top-model jucându-şi drama siropoasă între redacţia de revistă lunară glossy şi dragostea faţă de un businessman top-model i-au creat o imagine total falsă jurnalismului de calitate.
Sute de tineri se înghesuie an de an pe holurile facultăţilor de jurnalism de la noi visând să devină, dacă nu vreo Andreea Esca, atunci barem o Andreea Raicu. Întâlnirea cu realitatea din presă le face rău şi lor, şi instituţiilor de presă care mizează (mai bine zis mizau, ca să folosim un trecut ante-criză) pe tineri motivaţi şi conştienţi de sacrificiile pe care le presupune meseria de jurnalist.
“Pe teren” cu Byron Pitts
Pusă într-un film, povestea lui Byron Pitts ar părea umflată: genul de story cu un erou american de culoare (evident, artificiu de corectitudine politică), super pasionat de munca lui, în stare să îşi lase femeia acasă, cu ochii pironind frustrarea în tavan. Chemat de simţul datoriei şi de orgoliul de a fi primul, de a fi cel mai bun.
Dar “regizată” de Kenny Irby, profesionistul în jurnalism vizual al celor de la Poynter Institute, un tip rigid şi cinic, dar extrem de atent la detalii, cum aveam să-l cunosc acum aproape 10 ani în Florida, povestea lui Byron Pitts curge natural, în toate nuanţele care le-ar părea exagerate doar celor care au învăţat despre jurnalism la “Totul despre sex”.
Pitts, fost chief national correspondent la CBS News, acum la ABC News, e genul de jurnalist care – asemenea antrenorilor de fotbal :D – stă mereu cu bagajele făcute la uşă. Pitts are o “go bag” acasă şi una la serviciu. Nu se ştie niciodată unde te prinde un tsunami din Asia sau cutremur din America Latină.
Supravieţuirea: trei zile cu 10 conserve
“Îmi iau cu mine un pat de campanie, un sac de dormit, o pereche de pantofi, un rând de haine curate pentru casă, pantaloni, tricou, chiloţi, patru perechi de şosete, pudră pentru bebeluşi, un echipament de sport, nişte sandale, 10 conserve de sardine şi fructe de mare afumate, un briceag multifuncţional Leatherman, un sul de hârtie igienică şi un bivy sack”, îi povesteşte Byron Pitts lui Kenny Irby. Ideea e să aibă asigurată supravieţuirea timp de trei zile, pentru că “primele 72 de ore sunt cele mai dificile întotdeauna”.
Pitts a transmis în ultimii 15 ani corespondenţe de la 9/11, tsunamiul din Asia, războiul din Irak, uraganul Katrina sau cutremurul din Haiti. Despre condiţiile în care își desfăşoară activitatea răspunde telegrafic, ca vechii reporteri de odinioară: “Dormit afară o noapte. Într-un hotel fără electricitate şi apă mai multe nopţi. Duş o dată într-o săptămână”.
Revin cu întrebarea pentru elevii de liceu care se pregătesc de facultate: sunteţi siguri că vreţi să daţi la Jurnalistică?
Meseria lui Byron Pitts înseamnă mai mult decât un duş pe săptămână. E despre a fi uman şi despre a căuta momente cât mai umane chiar şi în mijlocul celor mai mari dezastre. E despre a tăcea. Şi despre a asculta. “Înăuntrul meu urlam, dar numai dacă eram tăcut puteam înţelege ce se întâmplă acolo. Marile evenimente urlă de la sine, aşa că vorbeşte în şoaptă”, e recomandarea corespondentului ABC pentru jurnalişti.
“Suntem fiinţe puternice şi delicate”, rezumă, din nou telegrafic, Pitts ce a înţeles el în timpul corespondenţelor din Haiti. În jurul lui, cadavrele erau încărcate cu stivuitorul.
“Part of my job is to make people care”
Meseria lui Pitts înseamnă şi respect. Asta l-a apăsat cel mai mult, acum niște ani, în Haiti, ideea de a-i trata pe oameni cu respect şi de a spune povestea lor aşa cum era ea. “Pornesc de la ideea că telespectatorului mediu s-ar putea să nu-i pese despre oameni care trăiesc la mile depărtare şi care vorbesc o limbă diferită. Parte a meseriei mele e să îi fac să le pese”. Meseria lui Pitts înseamnă şi asta, în caz că vrei să dai la Jurnalistică…
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML