Ghidul angajatorului. Un salariat pleaca din firma. Sunteti obligat sa ii platiti salarii compensatorii?
Multi salariati au impresia ca daca pleaca din firma, indiferent cum (demisie, concediere, acordul partilor, desfiintarea postului), angajatorul este obligat sa le plateasca niste salarii compensatorii. E o impresie alimentata de franturile de informatii prinse din mass media, despre ce se intampla la Stat, cand diversi directori pleaca din functii incarcati cu cate 12 salarii nete. Dar sa nu amestecam Statul cu mediul privat. In mediul privat, acordarea platilor compensatorii nu este nicicum obligatorie. Daca are loc, ea constituie doar un gest de bunavointa din partea angajatorului.
Pentru angajatii de la Stat, exista OUG nr. 98/1999, care prevede ca salariatii disponibilizati
prin concedieri colective beneficiaza de plati compensatorii, cuprinse intre 6 si 12 salarii medii nete pe unitate, in functie de vechime, cu anumite exceptii mentionate la art. 30 (detin actiuni in firma, au cumul de functii, sunt autorizati ca PFA, indeplinesc conditiile de pensionare etc.).
Pentru angajatii din mediul privat nu exista insa nicio obligatie legala in sensul acordarii de plati compensatorii. Singura prevedere care mentioneaza
posibilitatea acordarii unor asemenea plati este cea de la art. 67 din Codul muncii, unde se spune ca:
“Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si
pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.”
Cu alte cuvinte, un salariat caruia i se desfiinteaza postul (motiv care nu tine de persoana lui) si care trebuie concediat poate beneficia de plati compensatorii, cu conditia ca plata si cuantumul acestora sa fie prevazute in contractul colectiv (sau individual) de munca. Daca nu exista respectiva prevedere, angajatorul nu are nicio obligatie in acest sens.
Cu atat mai mult in cazul altor motive de concediere. Ar fi si stupid, de altfel, ca salariatul concediat pentru necorespundere profesionala sau pentru o abatere disciplinara grava sa mai si primeasca niste salarii la plecarea din firma.
Posibilitatea acordarii de salarii compensatorii reapare insa daca salariatul pleaca prin acordul partilor sau chiar prin demisie. In cazul acordului partilor, lucrurile sunt clare – el se poate intelege cu angajatorul asupra platii unui anumit numar de salarii compensatorii, daca a avut o relatie buna cu acesta, mai ales ca aceasta forma de incetare a contractului de munca ii anuleaza salariatului dreptul la ajutorul de somaj.
Situatia e mai nuantata insa in cazul demisiei. In mod normal, demisia e demisie, o decizie unilaterala a salariatului, care chiar il poate pune in dificultate pe angajator, deci in principiu nu poate fi vorba aici de plati compensatorii. Exista insa situatia in care demisia este solicitata chiar de angajator (vom explica imediat) si atunci situatia se schimba.
Concret, firma traverseaza o situatie mai proasta, angajatorul are nevoie sa disponibilizeze oameni, dar nu vrea sa parcurga toata procedura complexa a concedierii (mai ales daca e vorba despre o concediere colectiva). Si atunci
ii stimuleaza pe salariati sa isi dea demisia, oferindu-le aceste plati compensatorii – propunere pe care acestia o pot accepta sau nu. E o varianta.
In concluzie, dvs., ca angajator, nu aveti nicio obligatie de plata a unor salarii compensatorii la plecarea unui salariat din firma, decat daca v-ati asumat benevol aceasta obligatie la semnarea contractului de munca (individual sau colectiv) cu salariatul. Asta nu inseamna insa ca nu puteti plati asemenea salarii, daca doriti.
Singura obligatie de plata pe care o aveti catre un salariat care pleaca din firma, indiferent de circumstante, obligatie prevazuta la art. 146 alin. 3) din Codul muncii, este cea referitoare la
compensarea in bani a zilelor de concediu ramase neefectuate.
Si mai exista, desigur, si obligatia prevazuta de o eventuala clauza de neconcurenta (anume plata unei indemnizatii dupa incetarea contractului, pentru ca salariatul sa nu lucreze la o firma concurenta), dar aici deja vorbim despre un caz particular.
Sursa foto: www.pexels.com