Intr-un conflict angajator-salariat, legea il protejeaza intotdeauna pe salariat. Uneori in mod aberant

Intr-un conflict angajator-salariat, legea il protejeaza intotdeauna pe salariat. Uneori in mod aberant Un salariat comite o abatere disciplinara grava. De exemplu, fura bunuri din firma, vine beat la serviciu, isi insulta superiorii, isi agreseaza fizic colegii, provoaca intentionat distrugeri, este nepoliticos cu clientii etc. Este un caz super-clar in care se impune concedierea disciplinara, angajatorul este acoperit 100% de prevederile Regulamentului Intern si ale Codului muncii. Doar ca apare o problema.
Problema este ca pana la finalizarea intregii proceduri legale de concediere, cu cercetare disciplinara si tot tacamul (si care poate dura uneori saptamani), angajatorul este obligat sa il primeasca in continuare la locul de munca, zi de zi, pe salariatul indisciplinat.

Contractul acestuia nu este suspendat automat pe perioada cercetarii disciplinare, asa cum ar fi normal, ca urmare angajatorul nu ii poate interzice respectivului accesul in firma. Pur si simplu nu are niciun temei legal sa faca acest lucru.

Nu conteaza ca salariatul in cauza, constient ca urmeaza sa fie concediat, va comite din pura rea-vointa alte abateri disciplinare si il va pune pe angajator intr-o situatie umilitoare si fara iesire, in care nu isi va putea proteja oamenii, clientii, afacerea. Legiuitorul, mai exact Curtea Constitutionala, a decis pe 5 mai 2016 ca salariatul indisciplinat are dreptul sa vina la serviciu si ca acest drept trebuie respectat, indiferent de circumstante.

Interesant este ca, pana la momentul 5 mai 2016, contractul lui de munca putea fi suspendat pe perioada cercetarii disciplinare, in temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Era un articol perfect logic, justificat de interesul/necesitatea angajatorului de a restabili ordinea in unitate si de a putea efectua o cercetare disciplinara normala, fara teama ca salariatul ar putea savarsi din nou abateri sau ca ar putea crea o stare de tensiune in firma.

Cu toate acestea, pe 5 mai 2016, Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia nr. 261 ca articolul respectiv este neconstitutional, apreciind ca masura suspendarii contractului din initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare prealabile, constituie o restrangere disproportionata a dreptului la munca, ocrotit de art. 41 alin. (1) din Constitutie.

Decizia Curtii Constitutionale il pune astfel intr-o situatie defavorabila pe angajator, mai ales ca ea vine dupa o alta decizie similara, nr. 279/2015, prin care acelasi organism a statuat ca este neconstitutionala suspendarea contractului unui salariat odata cu depunerea unei plangeri penale impotriva acestuia.

Practic, oricat de evident ar fi ca un salariat a savarsit o abatere disciplinara grava (care ar putea avea chiar si caracter infractional), angajatorul se vede obligat sa ii permita acestuia in continuare accesul in unitate si sa continue raportul de munca, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, pana la finalizarea procedurii disciplinare.

Sursa foto: www.pexels.com