de Mihai Balescu
la 14 Mar. 2018 Exclusiv
Ce uita insa sa stabileasca OUG 116 este modul in care sunt sanctionati respectivii functionari in situatia in care, furati de perspectiva premiilor de 15%, comit abuzuri si iau decizii de impunere dure si… incorecte.
Concret, daca aceste decizii le sunt contestate ulterior in instanta si anulate, ei nu patesc absolut nimic – un lucru ilogic, deoarece orice sistem de recompensare trebuie sa mearga mana in mana cu raspunderea celor care beneficiaza de el.
Or aici raspunderea lipseste. Functionarii care au aplicat masuri foarte dure, strict din dorinta de a-si creste propriile venituri, pot foarte bine sa ridice ulterior din umeri si sa spuna ca ei doar au aplicat prevederile legale asa cum au considerat ei ca este corect (un lucru greu de contestat din moment ce actuala legislatie fiscala e super-stufoasa si lasa mult loc pentru interpretari).
Dar problema, pana la urma, e alta: de ce ar trebui recompensati/stimulati inspectorii ANAF? Nu asta e treaba lor, sa identifice si sa aduca la buget sumele datorate conform legii de catre contribuabili?
A plati suplimentar un functionar public ca sa-si faca treaba pentru care oricum e platit este exact definitia mitei. O mita pe care, iata, in cazul de fata, Fiscul si-o da lui insusi.
Comentarii