ANALIZA: Poate supravietui jurnalismul in era social media?
analizajurnalismsocial mediadavid ryfe
Aceasta intrebare si-a pus-o autorul si profesorul de jurnalism David Ryfe in urma cu cinci ani. Pentru a afla raspunsul la intrebare, a mers si a studiat trei redactii de dimensiuni mijlocii din SUA.
Ce a aflat ne impartaseste in cartea sa "Can Journalism Survive?: An Inside Look at American Newsrooms", disponibila pe
Amazon.com.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca internetul si social media au luat presa pe nepregatite si, in consecinta, multe publicatii se straduiesc sa supravietuiasca. Potrivit lui Ryfe, jurnalismul nu moare, ci "nu mai are ordine. Este greu sa-l definesti. Nu mai are integritate. Nu mai vine la pachet".
In 2004 - 2005, in multe redactii era confuzie. Publicatiile incepeau sa experimenteze pe internet. Aveau impresia ca "daca spui o poveste buna, lucrurile vor fi in regula" si online, spune profesorul. "Intotdeauna vor exista ziare", i-a zis atunci un jurnalist.
Imi aduc si eu aminte ca in 2008 (noi eram mult mai in urma comparativ cu SUA ca mentalitate), pe cand lucram la Evenimentul zilei, in redactie razbatea o speranta: "Printul nu va muri niciodata. Vor ramane acolo cateva mii de exemplare pe zi, pentru ca sunt oameni carora le place mirosul de hartie tiparita."
Apoi, in anii 2006 - 2007 redactiile din America au fost cuprinse de panica. Ceea ce mergea pe print nu mergea si pe internet. Managerii nu stiau ce sa faca. Sa imbratiseze internetul si sa cedeze teren pe segmentul de print? Daca e prea devreme pentru asta?
Pana in 2009 cam toata lumea a inteles ca sunt necesare schimbari dramatice, arata Ryfe. "Am participat la intalniri la care toata lumea era de acord ca aceste schimbari trebuie sa aiba loc. Dar apoi, dupa ce intalnirile se terminau, toata lumea se intorcea la ceea ce facuse si inainte", scrie autorul, "pentru ca nu stiau ce sa faca si nici acum nu stiu. Astfel, spirala caderii continua".
De ce nu au fost capabili jurnalistii sa inoveze
Potrivit autorului, cauzele sunt mai multe: obiceiurile vechi sunt greu de uitat; calculele strategice au aratat probabil ca, cel putin intr-o faza initiala, costurile depasesc beneficiile; unii pur si simplu nu vor sa schimbe traditia, nu doresc sa altereze definitia jurnalismului.
Din pacate Ryfe nu mentioneaza nimic in carte de interesele politice si economice care influenteaza presa din toata lumea. Chiar daca un director de ziar ar dori sa inoveze, sansele ca el sa se izbeasca de refuzul patronului sunt foarte mari. Presa nu obtine bani doar din reclame, desi asa ar fi ideal. De aceea cele mai de succes si inovative publicatii online au fost fondate de persoane independente, pasionate. Un exemplu este Mashable.com, un blog despre social media lansat de un tanar scotian din dormitorul sau. Acum, Mashable.com este una din cele mai populare destinatii de pe internet si acopera si domeniul tehnologie.
Revenind la carte, autorul continua si spune ca intre timp internetul a dat nastere unor noi forme de transmitere a stirilor: bloguri, platforme social media, agregatoare de stiri. Toate acestea ajuta la o mai mare transparenta in societate, deoarece nu pot fi supuse usor cenzurii. Ryfe identifica rolul jurnalistilor in acest tablou tot mai aglomerat: masele au nevoie de oameni care pot cataliza comunitatea, ii pot organiza munca si sunt capabili sa puna piesele unui puzzle impreuna.
Ce e de facut?
Jurnalismul, ca practica si afacere, poate supravietui daca jurnalistii ies din redactii si din vechiul context, crede Ryfe. "O persoana tanara, cineva care nu este obisnuit sa faca lucrurile in vechiul mod, o persoana care va incerca orice - cineva ca Joseph Pulitzer - va gasi solutia", spune profesorul.
Orice cale ar apuca jurnalismul in urmatorii ani, implicatiile acestei schimbari asupra democratiei - politicii, economiei, guvernului - vor fi profunde, arata, in ultimele capitole, Ryfe.
