Daca te cunosti pe tine, probabil cunosti tot Universul
florin zamfirescufilmteatruziare.com
Florin Zamfirescu, omul care a visat inca de copil sa devina actor, profesorul universitar din prezent, cel care a dat "viata personajelor" in peste 30 de filme romanesti, recompensat pentru abilitatile sale extraordinare cu numeroase premii...
Regizorul unor filme ca "Visul unei nopti de vara" (1988), "La Locandiera" (1989), "Napasta" (1990)... Autor al cartilor "Actorie sau magie", precum si "Catifea"... Initiator al proiectului "The seniors", care "a rodit" numeroase spectacole independente, beneficiind de experienta unor regizori de renume...
Da, Florin Zamfirescu, despre care niciodata nu se poate spune ca ai putea sa-l cladesti in cuvinte, vedeta care nu se socoteste vedeta si nici mai presus de conditia de om... simplu, reuseste, la fel de simplu, in interviul acordat
Ziare.com, sa ne ofere cateva lectii. Venite din partea unui artist cu temeri. La fel de omenesti ca si ale noastre.
Raspunsurile oferite dintr-o minte obisnuita cu replici intelepte se aliniaza parca in acelasi flanc cu imaginea de calitate pe care Actorul, Regizorul, Artistul, Omul Florin Zamfirescu a raspandit-o permanent.
"Cine suntem?", "De unde venim?" si "Unde ne ducem?" sunt intrebari care nu gasesc raspuns. In acelasi grad ca si gandul-emotie legat de ce se intampla dincolo de moarte. Un ultim moment, comparat de actorul roman cu "o scufundare in unt cald".
Si chiar daca nu se poate vorbi de o frica de moarte, Florin Zamfirescu isi marturiseste teama de Fisc. Alaturand de partea sa umorul:
„Cat ar parea de ciudat. Am traversat niste probleme foarte serioase, provenite din niste neintelegeri ale situatiei actorului din Romania. Cu drepturile de autor si am avut o perioada de cateva luni in care m-am luptat foarte mult si mi-a fost frica. Mi-am dat seama ca nu e o gluma cu bancul ala: "Phu fir-ar al dracu' credeam ca e Fiscul". Si de fapt era Moartea."
Si, sigur, dupa cum recunoaste actorul, mai exista un alt gen de teama. Una care are legatura cu rolurile primite. Pe care nu le poti aborda oricum, cel putin asa sustine maestrul care a reusit sa transforme in arta fiecare partitura interpretata:
"De roluri nu te poti apropia decat cu frica, cu teama. Cum te apropii de o iubita. Vrei, doresti si iti este teama. Asta am scris-o in lucrarea mea de licenta si doamna Eugenia Popovici, presedinta Comisiei, a zis: 'Florin, intotdeauna sa iti fie frica de roluri'. Nu te poti apropia de un rol cu tupeu si obraznicie, trebuie sa te apropii cu teama.
Nu e o meserie deloc usoara si numai daca ai o pasiune speciala cu care te-ai nascut, nemotivata, nu pecuniar, nu de castiguri sau notorietate. Eu nu mi-am dorit niciodata sa dau autografe pe strada sau sa fac poze pe strada. Mi s-a intamplat, dar nu o fac cu placere."
In mod cert, daca Florin Zamfirescu, cel care isi permite "prin motive civilizate" sa refuze ceea ce contravine legilor sale morale, ar trebui sa aleaga din nou calea pe care sa mearga, ar opta pentru aceeasi
arena: teatrul si filmul. "Efervescente ale unui individ nascut cu o energie in plus" si cu o dorinta de a cunoaste pe masura.
