Din 1974, actrita, care a adunat in palmaresul buchetului profesional pe cel de regizor si de conferentiar universitar, a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din capitala.
Sa-ti iubesti munca si sa dovedesti asta de fiecare data este un atu de partea celor care-si fac meseria asa cum trebuie. Ca sa fie nu buni, ci foarte buni. Si care au ca unitate de masura pentru munca depusa doar aplauzele.
Margareta a demonstrat-o in Lumina de iulie (1963), Meandre (1966), Legenda (1968), Tinerete fara batranete (1968), Pope Joan (1972), Drum in penumbra (1972), Dragostea incepe vineri (1972), Zestrea (1972), in serialul Tv Pistruiatul (1973), Trei scrisori secrete (1974), Actorul si salbaticii (1974), Gloria nu canta (1976), E atat de aproape fericirea (1977), Regasirea (1977), Clipa (1979), Visul unei nopti de iarna (1980), Convoiul (1981), serialul Lumini si umbre, Crucea de piatra (1993), Gaitele (1993), Binecuvantata fii, inchisoare (2002), Amantul marii doamne Dracula (2005), serialul Tv Cuscrele (2005), Margo (2006).
Spectacolele Cineva are sa vina de Jon Fosse si Caii la fereastra de Matei Visniec, la Teatrul Nottara, Gustul mierii de Shelagh Delaney sau Doi pe un balansoar - William Gibson, la Universitatea Spiru Haret, poarta marca regizorala a Margaretei Pogonat.
Intreaga sa activitate, incununata, in 2009, cu premiul UNITER, respira daruirea sa pentru ceea ce a iubit la superlativ: filmul si teatrul. Doua tulpini ale aceleiasi flori artistice - Margareta Pogonat.
Acum, la cei 80 de ani, primeste, cu aceeasi gratie, rasfatul oferit de familia care o iubeste. Tortul cu lumanarele si florile sunt accesorii care nu pot lipsi de la o asemenea sarbatoare. Atentiile, de asemenea. Vizitele studentilor si prietenilor sunt chiar indicate. Cat despre noi, ne alaturam cu un sincer "La multi ani, Margareta!”