Rafael, intre simplitate si echilibru

Rafael, intre simplitate si echilibru rafaelraffaelloiubirerenastereleonardo da vincimichelangelotitianpictura

Pictorul si arhitectul Raffaello Sanzio, cunoscut drept Rafael, este unul dintre cei mai mari artisti ai tuturor timpurilor, un alt varf al geniului renascentist italian, printre alte culmi ale istoriei artei: Leonardo da Vinci, Michelangelo, Titian, Bramante.

Nascut pe 6 aprilie 1483, la Urbino, un important centru al vietii culturale italiene, Rafael a avut o moarte prematura (6 aprilie 1520), dar incununata cu laurii unei cariere extraordinare... Izvorata de miscarea spirituala a Renasterii italiene, ornamentata bogat cu poeti si ganditori, ale caror "manifeste" peste timp au constituit expresia celor mai inalte idealuri.

Orfan de la varsta de 11 ani, Rafael va avea totusi parte de cea mai scumpa mostenire: iubirea pentru pictura, sadita, in parte, si prin tatal sau, Giovanni di Santi di Pietro, pictor de curte al principilor de Montefeltro. Iubire nealterata ulterior de niciun nor care sa o umbreasca.

Abilitatile de artist innascut nu erau simple iluzii, Rafael plasandu-se, dupa foarte scurt timp, deasupra talentului Maestrului sau Perugino, al carui ucenic fusese.
"Logodna Fecioarei"  nu va fi doar o imbinare intre simplitate si echilibru, ci va simboliza si explozia unui stil care imbobocise asemenea unei flori.

Slefuirea propriei exprimari picturale se va realiza si prin studiul artei lui Leonardo da Vinci si Michelangelo. Odata aflat pe o panta ascendenta, talentul artistului Rafael se va glorifica prin realizarea frescelor camerelor apartamentului papal din Vatican, o lucrare ce va dura pana in 1517. Compozitii fine, generoase, grandioase, care vor starni admiratia locuitorilor Romei.

Tablourile sale, cum ar fi Sf. Ecaterina, Doamna cu licornul, Cardinalul, Baldassare Castiglione, Eliberarea Sf. Petru din temnita, Madonna Sixtina, intregesc portretul unui pictor marcat de cultul formelor frumoase, scaldate in culori luminoase, pline, dar si elegante, ce dezvaluie, totodata, si optimismul unui spirit incarcat de lumina interioara.  

Exista si exceptia Regulii Rafaeliene, si anume, "Schimbarea la fata", ultimul sau tablou, comandat de cardinalul Giulio Medici pentru catedrala din Narbonne. Neterminat insa de artist, creat intr-o maniera diferita, complexa, tumultuoasa, cu o expresivitate amprentata intr-o tenta contrastanta de lumini si umbre, acesta va fi definitivat de elevii Maestrului, Giulio Romano si Gianfrancesco Penni.

Unul dintre cei mai mari artisti ai unei epoci generoase si sursa de inspiratie pentru toti cei care au fost interesati de arta sa, Rafael a lasat o opera impresionanta, adapostita azi in numeroasele muzee presarate pe harta lumii.