Amintiri din comunism. Penuria de benzina (IX)

Amintiri din comunism. Penuria de benzina (IX) comunismistorieamintiri din comunismnicolae ceausescurevolutie

In ultimii ani ai comunismului, nu se mai gasea benzina. La statiile PECO pompele erau uscate de nefolosinta zile intregi, iar atunci cand aparea in sfarsit cisterna de alimentare se formau instantaneu cozi de sute de metri. O canistra de 20 de litri de benzina era pe vremea aceea o marfa super-pretioasa care, alaturi de pachetul de cafea sau de cartusul de tigari Kent, iti deschidea multe usi.
Penuria de benzina de la sfarsitul anilor '80 a avut cateva consecinte interesante si cei care au trait in perioada respectiva si le amintesc probabil foarte bine:

1. Nu plecai in concediu prin tara cu masina personala decat daca reuseai sa faci rost din timp de o canistra de rezerva plina pe care s-o pui in portbagaj, alaturi de geamantane. Motivul? Trebuia sa fii sigur ca ai cu ce sa te intorci acasa, pentru ca sansele de a gasi benzina la statiile de alimentare de pe traseu erau practic zero.

Desigur, existau si atunci descurcareti care apelau la diverse strategii pentru a face rost de cativa litri: de exemplu, opreau masina pe marginea soselei si ieseau afara fluturand in mana un mic bidon gol, semnalandu-le astfel celorlati soferi ca au ramas in pana de benzina. In cateva ore prindeau cativa “milosi” care ii ajutau.

Iar altii isi faceau veacul prin parcari. Vedeau un alt sofer oprit sa se dezmorteasca si se duceau la el cu o harta in mana, rugandu-l sa-i ajute sa identifice cel mai scurt traseu pana intr-o anumita localitate. Motivul? “Stau prost cu benzina si risc sa n-ajung!”. Dupa cateva minute de studiat harta impreuna, se lega o oarecare relatie intre ei, astfel ca soferul abordat se oferea el insusi sa le vanda descurcaretilor cativa litri (benzina se tragea din rezervor cu gura, prin intermediul unui furtun din cauciuc).

2. Ca posesor de autoturism, erai preocupat permanent de a face rost de benzina si iti creai chiar un mic stoc pe care il depozitai in canistre… pe balconul apartamentului. Balcoanele blocurilor comuniste erau, prin urmare, adevarate bombe potentiale si prezentau un risc real de explozie in noaptea de Revelion, cand artificiile aruncate de locatari puteau ateriza accidental peste ele.

3. Chiar daca aveai benzina, nu puteai circula cand voiai. Si asta deoarece, ca sa limiteze consumul de combustibil, autoritatile inventasera o regula de-a dreptul caraghioasa: in ziua de duminica (singura zi libera din saptamana pe atunci) nu aveau voie sa circule toate autoturismele, ci, alternativ, doar cele cu numar de inmatriculare “cu sot”, respectiv “fara sot” (numerele erau de tipul 3-AG-1474 sau 2-BV- 4527).

Traficul si implicit consumul erau astfel reduse la jumatate, doar ca regula aceasta nastea multe frustrari: venea o duminica insorita si nu puteai sa pleci nicaieri ca nu aveai numarul potrivit, iar duminica urmatoare, cand iti venea randul la circulat, ploua.

Si tot ca sa limiteze consumul, autoritatile comuniste mai luau o masura: iarna, la prima zapada mai consistenta, interziceau pur si simplu circulatia autoturismelor proprietate personala. Strazile se goleau de masini si asa ramaneau saptamani intregi, pentru ca interdictia se pastra chiar daca zapada disparea de tot. Se faceau probabil niste economii cu aceste bazaconii, dar efectul asupra populatiei era sinistru, mai ales ca in tot acest timp propaganda de partid ii tot dadea inainte cu “epoca de aur”.

Cam atat despre penuria de benzina din ultimii ani ai comunismului. Tinerilor din ziua de azi probabil le vine greu sa creada ca intr-adevar asa stateau lucrurile, dar asta era realitatea in urma cu 30 de ani. Si, pe langa penuria de benzina, mai pot aminti si alte “realizari” ale regimului comunist: magazinele alimentare goale, oferta saracacioasa de marfuri de orice fel (haine, incaltaminte, mobila, electrocasnice etc.), absenta aproape totala a divertismentului (la televizor aparea doar Ceausescu, 2 ore pe zi), lipsa perspectivelor, sentimentul apasator ca cineva isi bate joc de viata ta etc.

Personal, mi-este absolut imposibil sa inteleg cum poate cineva sa spuna ca inainte era mai bine.

Citeste si: Tensiuni la nivel european pe tema numirii Laurei Codruta Kovesi in functia de procuror sef european