Cazul Ion Antonescu (I). Arestarea, procesul si sentinta hotarata de Tribunalul Poporului

Cazul Ion Antonescu (I). Arestarea, procesul si sentinta hotarata de Tribunalul Poporului In septembrie 1940, Romania a trait un moment de raspantie istorica. La 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea l-a numit pe generalul Ion Antonescu presedinte al Consiliului de Ministri (prim-ministru). Doua zile mai tarziu, Carol avea sa abdice in favoarea fiului sau, Mihai, si sa plece intr-un exil din care nu s-a mai intors niciodata, iar Ion Antonescu a devenit Conducator al Statului. In aceasta calitate, Antonescu a decis ca Romania sa se alieze cu Puterile Axei si, in iunie 1941, a intrat efectiv in razboi alaturi de acestea.
Autoproclamat maresal, Antonescu a ramas Conducator al Statului pana la 23 august 1944, cand a fost arestat. La scurta vreme, maresalul a fost predat Uniunii Sovietice, unde a fost detinut vreme de aproape doi ani.

Intre 6 si 17 mai 1946 s-a desfasurat, la Bucuresti, pe repede-inainte, procesul maresalului Antonescu. Sedintele de judecata s-au tinut, cu pauze, de dimineata pana tarziu in noapte. Sentinta, pentru maresalul Antonescu, a fost de condamnare la moarte prin impuscare.

La 1 iunie 1946, la fortul Jilava, au fost duse la indeplinire sentintele de condamnare la moarte ale lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu (viceprim-ministru sub Ion Antonescu), Gheorghe Alexianu (fost guvernator al Transnistriei) si Constantin Vasiliu (fostul comandant al Jandarmeriei).

Desi procesul "lotului Antonescu" a durat mai putin decat ar fi cerut-o importanta acestuia, de pe urma sa au ramas, pastrate in arhive, stenogramele originale ale dezbaterilor, care inca mai asteapta sa fie studiate, rand cu rand, de istorici. E drept ca istoria o scriu, de fapt, invingatorii - adevarul, insa, ar trebui sa nu se subordoneze nimanui. Iar adevarul nu este niciodata monocrom si nici lipsit de nuante.

La proces, Ion Antonescu a luat asupra sa toate pacatele guvernarii sale: "Am fost depasit. Nu arunc nimic pe nimeni. Ca sef, e drept sa trag consecintele. In Consiliile de Ministri am afirmat de mai multe ori ca tot ce sʹa facut bine in guvernarea mea va apartine Dvs.; tot ce sʹa facut rau, imi iau asupra mea."



Maresalul Antonescu nu a cerut clementa in fata Tribunalului si nu a cerut Regelui comutarea sentintei. Singura sa solicitare a fost sa fie executat de un pluton de militari, iar nu de unul constituit din gardienii de la inchisoarea Jilava, dar cererea i-a fost respinsa.

Dupa ce plutonul de executie a executat foc, fostul Conducator al Statului s-a prabusit, dar la scurta vreme s-a ridicat intr-un cot si a spus: "Domnilor, nu m-aÈ›i omorât!", astfel incat comandantul plutonului de executie a fost nevoit sa-l mai impuste de cateva ori, de aproape, in cap si in piept.



In episodul urmator vom zabovi putin asupra momentului executiei lui Ion Antonescu, in baza unui document scris de un martor ocular, document care nu a mai fost facut public pana acum.

Va urma