Sindromul copilului unic este doar un mit

"Familiile sunt mai restranse", spune Donna Bobbitt-Zeher, sociolog la Universitatea de Stat din Columbus, SUA, citata de discoverynews.com.  

Stereotipul unui copil singuratic, alintat, egoist si fara abilitati de adaptare dateaza inca din 1896, cand un psiholog american pe nume Granville Stanley Hall a efectuat o ecercetare pe aceasta tema.in ciuda nenumaratelor neajunsuri ale studiului sau si a schimbarilor majore ale structurii familei aparute intre timp, stereotipul a ramas, chiar daca tendinta, la nivel mondial, este aceea de micsorare a numarilor de membri intr-o familie restransa.

De fapt, cu cat numarul rudelor este mai mare, cu atat rezultatele la teste sunt mai mici. Iar copiii unici detin un mic avantaj, acela al motivatiei de a reusi, conform spuselor psihologului Susan Newman, autorul unei carti despre bucuriile si provocarile cresterii copilului.

Cercetatorii au luat in vizor si modul in care marimea familiei interactioneaza cu abilitatile de socializare, obtinand dovezi ca cei fara frati sunt dezavantajati in primii ani de viata. Un studiu aplicat pe copii de gradinita si publicat in 2004 in Journal of Marriage and Family (Revista casatoriei si a familiei) a descoperit ca educatoarele tind sa-i coteze mai slab pe copiii unici la capitolul autocontrol si abilitati de interactiune.

Pentru a descoperi daca diferentele se mentin si la varste mai mari, Bobbitt-Zeher si Douglas Downey (unul dintre autorii studiului) au cercetat un grup de 13.500 de adolescenti, clasele 7-12, care au fost rugati sa scrie numele a 5 prieteni si 5 prietene. Nu au exista diferente intre copiii unici si cei cu frati sau surori.

Concluzia este incurajatoare, pentru ca parintii nu trebuie sa tina cont de o norma care nu mai este valabila. Copilul unic beneficiaza de toata atentia si dragostea parintilor sai. In plus, acestia dispun de mai multe resurse materiale si de mai mult timp pentru copilul lor decat parintii din familiile numeroase. Adeseori, copilul este inclus in activitatile celor mari pentru ca parintilor le vine mai usor sa-l ia cu ei. Astfel, inclus inca de la o varsta frageda in universul adultilor, el are uneori o maturitate intelectuala si un nivel de limbaj mai dezvoltat decat cei de aceeasi varsta. Copilul unic nu prea suporta insa frustrarile si nu se spune cu usurinta regulilor. Parintii trebuie sa-i stabileasca anumite reguli si sa vegheze la respectarea lor, altfel exista pericolul ca micutul sa intampine greutati la adaptarea in colectivitate.

Bineinteles ca a avea frati este o experienta pozitiva in sine, scade sentimentul de singuratate si depresie si declanseaza generozitatea.