de Mihai Balescu
la 23 Sep. 2017 Exclusiv
Clientul care vine la un adventure park se trezeste practic intr-o mica padure, cat se poate de naturala. Singura diferenta este ca pe trunchiurile copacilor el gaseste fixate una sau mai multe platforme de lemn, la diferite inaltimi, unite intre ele cu ajutorul unor “poduri” suspendate pe cabluri de otel pe care trebuie sa le traverseze, conform unor trasee.
Si punem “poduri” intre ghilimele deoarece acestea nu sunt propriu-zis niste poduri, ci mai mult niste constructii sumare, cu putine puncte de sprijin, care se leagana periculos in timpul traversarii, solicitandu-i clientului toate abilitatile fizice de care dispune (forta, indemanare, echilibru). Iar daca adaugam si faptul ca aceste “poduri” sunt amplasate uneori la inaltimea etajului 5 al unui bloc, e clar ca pe langa abilitatile fizice sunt necesare si abilitati psihice: hotarare, curaj si mai ales capacitate de concentrare pentru a trece cu bine peste eventualele blocaje mentale.
Parcurgerea unui astfel de traseu este in mod clar o actiune care genereaza o gramada de adrenalina. Ii forteaza clientului limitele, iar la sfarsit ii ofera acestuia un incredibil sentiment de auto-depasire care il determina sa revina pentru a aborda trasee din ce in ce mai dificile. Nu e de mirare ca parcurile de tip aventura beneficiaza de o clientela fidela si entuziasta, motiv pentru care ele stau la baza unor afaceri atractive.
Pionierii acestei afaceri in Romania sunt doi francezi
In 2006, Cristina si Olivier Rebiere au inaugurat intr-o mica padure din comuna Lucianca prima locatie de acest gen: Aventura Parc. “Am stat in mai multe tari, ca Belgia, Iran, Brazilia sau Germania, si de cate ori aveam ocazia frecventam parcurile de aventura din aceste tari, deliciul fiind escalada in copaci”, povesteste Cristina. “Si, venind in Romania, in Capitala, ne-am dat seama ca pentru bucuresteni, in afara de plimbarile prin parcurile supraaglomerate, alte variante de distractie in aer liber nu prea exista. Asa ca ne-am hotarat sa deschidem o afacere de familie, din bugetul propriu, avand ca principala atractie escalada in copaci, pentru adulti si copii de peste 8 ani.”
Cristina si Olivier s-au ocupat singuri de alergatul dupa acte si de finantare (intrucat bancile nu s-au inghesuit sa finanteze un asemenea proiect fara precedent in Romania) si, dupa ce toata partea birocratica a fost gata, in martie 2006 au inceput lucrarile de constructie efectiva a amenajarilor. Acestea au durat doar cateva luni, astfel ca pe 14 iulie in acelasi an, de ziua Frantei, sotii Rebiere au fost in masura sa deschida portile ineditului lor parc, in urma unei investitii totale de cca 100.000 de euro.
Proiectul a fost un succes inca de la bun inceput: 2.600 de vizitatori pana la sfarsitul acelui an, atat clienti individuali, cat si familii cu copii, elevi in grupuri organizate sau participanti la team building-uri, varful fiind in weekenduri (200-300 de clienti). A fost o performanta cu atat mai interesanta cu cat cei doi pionieri nu au investit deloc in publicitate, ci s-au bazat doar pe reclama din gura in gura.
Apoi, dupa doi ani, au inceput dificultatile.
Dificultatile au fost generate de aparitia concurentei
Astfel, in 2008 a fost infiintat la Brasov un parc similar care, desi situat la 150 km distanta, a constituit instantaneu un competitor serios care a reusit sa atraga un segment important din publicul bucurestean. L-a ajutat in acest sens amenajarea mai generoasa: 2,5 hectare suprafata, copaci inalti de 20-30 de metri, trasee mai multe, atat pentru copiii sub 8 ani, cat si pentru curajosii care nu se tem sa mearga pe un cablu de 1 cm grosime la 20 de metri deasupra solului – lucruri care s-au simtit in numarul mult mai mare de vizitatori, de cca 25.000 pe timpul verii (perioada de varf pentru o asemenea afacere).
Dupa care concurenta s-a inmultit: au mai aparut Parcul Balu din Harghita, a carui principala atractie este o succesiune de tiroliene cu o lungime de 985 m (cel mai lung traseu de alunecare din Europa Centrala!), Rasnov Adventure, Parc Aventura Comana, Phoenix Cernica, Natura Parc dintre Brasov si Sfantu Gheorghe, Parc Aventura Magura.
O investitie intr-o afacere de acest gen cuprinde:
• achizitionarea terenului (toti cei implicati in Romania intr-o astfel de afacere au preferat sa fie proprietarii terenului folosit)
• realizarea proiectului (exista arhitecti specializati pe asa ceva)
• obtinerea actelor de functionare necesare (birocratia este crunta!)
• materialele necesare (la Brasov, de exemplu, s-au folosit 92 de platforme, 1.000 de metri de coarda, 5.400 de metri de cablu de otel, 7.000 de suruburi)
• constructia efectiva (dureaza cateva luni)
• echipamentele de siguranta pentru clienti (hamuri de sustinere, carabine de siguranta, role pentru tiroliene, casti)
• angajarea si instruirea personalului (angajatii trebuie sa poata interveni rapid si eficient daca cineva se blocheaza psihic si ramane suspendat pe un cablu sau pe o platforma, la 8-10 metri inaltime)
• casa de marcat, bilete, materiale de promovare
• chiosc cu bauturi, inghetata, dulciuri, mancare
Dar, odata facuta aceasta investitie, lucrurile se simplifica. Publicitatea vine de la sine, de la clientii entuziasmati, iar singurele cheltuieli majore sunt cu salariile personalului si cu intretinerea si verificarea echipamentelor. In rest, veniturile sunt clare, sigure si consistente, dat fiind ca un bilet de acces costa 30-50 de lei pentru o perioada de 3 ore. Astfel, o zi plina, cu 200 de clienti, poate insemna incasari de peste 1.500 de euro.
Atentie insa la punctul slab al acestei afaceri:
activitatea depinde in totalitate de conditiile meteo!
Pe vreme urata nu vine nimeni sa se catere in copaci, ca urmare parcurile se bazeaza de obicei doar pe perioada martie-noiembrie, cu punctul de maxim pe timpul verii, si asta doar in zilele frumoase (un weekend ploios in aceasta perioada constituie o lovitura grea pentru proprietarii de adventure park).
Comentarii