de Mihaela Pascu
la 02 Mai. 2017
De unde vine insa aceasta convingere ca nu avem suficient de mult? Sigur ca la noi salariile mici sunt realmente mici, dar pare ca un lucru se aplica celor mai multi dintre noi, aproape indiferent de cat de mici sau mari ne sunt veniturile: cumparam ce nu ne trebuie, investim in lucruri care isi pierd rapid valoarea materiala (dispozitivele tehnologice de orice fel se inscriu cu succes in aceasta categorie).
Ce ar trebui sa ne intereseze in schimb? Un fond bun de pensie, o asigurare temeinica de sanatate, un depozit cu o dobanda convenabila. Si, bineinteles, sa incepem sa facem economii de mici. Stiu, de exemplu, ca in primii ani ai unei afaceri pe care am incercat sa o dezvolt m-ar fi ajutat sa am sume puse deoparte. Ar fi fost investitii pe care mi-ar fi placut, la momentul acela, sa pariez daca le-as fi avut. E o metoda buna de a te tine departe de credite peste credite si datorii.
Punem, asadar, mai presus dorinta decat nevoia. Consumerismul ne instiga cu succes: ne dorim un milion de lucruri in egala masura nenecesare. Educatia financiara joaca un rol esential in ce priveste gestionarea banilor nostri: nu ne ajuta doar sa facem economii, ci si sa luam decizii mai bune in privinta modului in care alegem sa-i cheltuim.
As fi avut, de exemplu, nevoie sa inteleg din start raportul pret-beneficii pe termen lung atunci cand am achizitionat, prin credit, o locuinta. Numai ca astfel de lectii si concluzii le deprinzi abia dupa ce ai apucat sa semnezi cu banca. Si, cu siguranta, la fel de intelepti isi doresc sa fi fost si clientii bancilor cu credite in franci elvetieni. Si multi alti oameni care nu pun niciodata bani la saltea fiindca vor sa traiasca prezentul, clipa de clipa. Desigur, se poate trai clipa si cu un cont frumusel in banca.
Nou-anuntatul proiect privind impozitul pe gospodarie va obliga romanii sa se conformeze: cei care nu vor pune deoparte, luna de luna, sume considerabile (asa cum in prezent angajatorul trimite catre bugetul de stat), vor avea neplacerea de a se trezi la final de an cu dari majore catre statul roman. Atunci se va da proba de rezistenta si ma tem ca cei mai multi dintre noi nu o vor trece. Sa facem credite sa ne platim impozitul pe venit sau pe gospodarie? Ar fi teribil si ar trebui sa nu tratam aceasta posibila schimbare cu indiferenta!
Cum economisim, asadar, inca de-acum, in speranta ca impozitul pe venit va ramane totusi in forma sa actuala? Sa cumparam constienti de ceea ce avem nevoie. Putem trai la fel de bine si fara ultimul model de telefon, televizor, masina? Chiar trebuie sa schimbam ceva ce functioneaza perfect doar pentru ca modelul nu mai e in trend? Cum se va schimba realmente mai bine viata noastra dupa ce achizitionam lucrul respectiv? Daca nu ne face mai sanatosi, mai fericiti (mai mult de 24 de ore) si mai multumiti in general, atunci se prea poate ca obiectul respectiv sa aglomereze si mai mult spatiul si... cam atat.
Sa presupunem insa ca avem cu adevarat nevoie de un lucru: un bagaj de calatorie, de exemplu. Il luam pe primul? Il luam pe cel in culoarea preferata? Sau comparam functionalitatile, calitatea in raport cu pretul s.a.m.d.? Sunt intrebari aparent plictisitoare, dar merita din plin atentia noastra!
Asa cum am citit mai demult intr-o revista financiara, trebuie sa invatam sa spunem ca nu ne permitem unele lucruri. Nu pentru ca n-am putea efectiv sa le achizitionam, ci pentru ca efectiv achizitia respectiva nu merita. Banii nostri, munciti cu sarg, pot fi economisiti cu succes fara a fi aruncati in vant pe lucrurile care, odata cu timpul, isi pierd din valoare si pe care, cativa ani mai tarziu, fie le vom dona, fie vom incerca sa le vindem la un sfert din pretul initial.
Meditati, asadar, la aceste aspecte de care ne lovim zi de zi. In plin val de consumerism, e greul sa ne tinem fruntea la suprafata. Dar daca vrem sa supravietuim, merita sa depunem eforturi in aceasta directie.
Comentarii