In fiecare an dezgropam din pamant un munte de carbon, pe care il ardem si il eliberam in atmosfera sub forma de dioxid de carbon

In fiecare an dezgropam din pamant un munte de carbon, pe care il ardem si il eliberam in atmosfera sub forma de dioxid de carbon In anul 2015, statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite au semnat un document intitulat "Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabila".  Documentul stabileste un numar de 17 obiective care ar trebui atinse pana in anul 2030. Au trecut de atunci 6 ani si sansele ca macar unul dintre cele 17 obiective sa fie atins la orizontul anului 2030 sunt, practic, nule.
Obiectivele pe care Agenda 2030 si le-a propus sunt: eradicarea saraciei, eradicarea foametei, sanatate si bunastare, educatie de calitate, egalitate de gen, apa curata si sanitatie pentru toata lumea, energie curata si la preturi accesibile, munca decenta si crestere economica, reforme profunde in industrie, inovatie si infrastructura, reducerea inegalitatilor in interiorul tarilor si intre tari, construirea de orase si comunitati durabile, consum si productie responsabile, masuri urgente de combatere a schimbarilor climatice si a impactului lor, conservarea si utilizarea durabila a oceanelor, protejarea, restaurarea si promovarea utilizarii durabile a ecosistemelor terestre, promovarea unor societati pasnice si incluzive si consolidarea mijloacelor de implementare si revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabila.

Chiar daca in unele dintre aceste domenii de actiune s-au inregistrat oarece progrese din 2015 si pana astazi, acestea sunt atat de lente incat obiectivele propuse nu vor putea fi atinse pana in 2030.

Ar fi fost de asteptat ca macar poluarea atmosferei sa regreseze in timpul pandemiei, datorita reducerii emisiilor de dioxid de carbon urmare a reducerii activitatii industriale si a transporturilor.

Ei bine, lucrurile stau exact pe dos. Un raport de data recenta elaborat de Administratia National? Oceanica si Atmosferica din Statele Unite arata ca nivelul emisiilor de dioxid de carbon a inregistrat, in luna mai a anului curent, un maxim istoric.

Ce inseamna maxim istoric? Inseamna ca nivelul emisiilor de dioxid de carbon a atins, in mai a.c., cea mai mare valoare din ultimii 63 de ani, de cand se fac astfel de masuratori.

Conform specialistilor Administratiei Nationale Oceanice si Atmosferice, concentratia de dioxid de carbon in atmosfera a avut, in mai anul curent, o valoare comparabila cu cea estimata cu peste 4 milioane de ani in urma.

Cum arata Pamantul pe atunci? Cam la fel, s-ar putea spune, atata doar ca nivelul oceanului planetar era cu nu mai putin de 20 de metri mai ridicat.

Si ne putem lesne imagina cum ar arata uscatul, astazi, daca apele marilor si oceanelor ar creste cu 20 de metri. Nu ar fi inceputul unei noi lumi ci sfarsitul acesteia, asa cum o cunoastem astazi.

Raportul Administratiei Nationale Oceanice si Atmosferice consemneaza faptul ca, anual, din pricina activitatilor umane sunt eliberate in atmosfera 40 de miliarde de tone de dioxid de carbon, ceea ce este echivalentul unui ''munte de carbon pe care il dezgropm din pamant, il ardem si il eliberam in atmosfera sub forma de dioxid de carbon.''

Concluzia raportului este cat se poate de limpede si de alarmanta: ''Daca vrem sa evit?m schimbarile climatice catastrofale, cea mai mare prioritate a noastra ar trebui sa fie reducerea la zero, cat mai curand posibil, a poluarii cu dioxid de carbon.''

Sursa foto: pexels.com