Mai avem petrol pentru doar vreo 50 de ani

Mai avem petrol pentru doar vreo 50 de ani Traim in Epoca Omului Hidrocarburilor. O epoca in care lumea a devenit o mare consumatoare (si inca una din ce in ce mai insetata) de petrol. SUA deja era o uriasa consumatoare si ei i s-a alaturat China, care a prins si ea gustul petrolului si a trecut in doar doua decenii de la bicicleta la autoturism. Ce ne asteapta in urmatoarea perioada? Ce solutii are Omul Hidrocarburilor pentru a-si satisface in continuare acest imens apetit?
Lichidul cu care ne umplem rezervoarele masinilor este o curiozitate geologica, rezultatul unui sir de intamplari norocoase petrecute pe parcursul a milioane de ani.

Prima astfel de intamplare a avut loc in vremuri primordiale, cand sedimentele au inceput sa ingroape materia organica ce se acumula pe fundul marilor si oceanelor mai repede decat putea aceasta sa se descompuna.

Apoi, materia organica respectiva a avut norocul sa ajunga la adancimea potrivita (intre 2 si 4 km), unde caldura si presiunea au fortat-o “sa fiarba la foc mic” si sa se transforme in petrol, petrol care – alta intamplare – a fost ulterior colectat in pungi de gresii poroase sau calcare si tinut captiv de straturile impermeabile de deasupra.

O intreaga aventura, asadar. Si trebuie spus ca fiecare veriga lipsa din acest proces inseamna astazi un zacamant de petrol mai putin. Adica mai putin combustibil pentru masini si avioane, mai putina materie prima pentru majoritatea obiectelor pe care le folosim si mai putine alimente ieftine in supermarket-uri, obtinute cu ajutorul ingrasamintelor si pesticidelor pe baza de hidrocarburi.

O resursa vitala, deci, petrolul acesta. Si in aceste conditii, logic, apare o problema: cat ne mai putem baza pe aceasta resursa? Cat timp ne mai ajung rezervele actuale? Cand vom consuma ultimul strop de petrol? Un studiu din 2015 arata ca mai avem petrol pentru fix 51 de ani, dar adevarul e ca nimeni nu stie cum stau in realitate lucrurile.

Situata de partea optimistilor, organizatia US Geological Survey (USGS) e de parere ca exista cel putin cu 50% mai mult petrol decat cred pesimistii, o mare parte a acestuia in Orientul Mijlociu. Noile tehnologii vor stoarce rezerve suplimentare din zacamintele actuale, prognozeaza USGS, si noi rezerve vaste raman sa fie descoperite.

In orice caz, titeiul nu va disparea brusc: vechile zacaminte nu mor subit, ele se epuizeaza treptat. Insa lumea se va confrunta cu crize mult mai indelungate decat cea din timpul socului petrolier din anii ‘70 si va trebui sa ia decizii radicale. Si nu e vorba neaparat despre indreptarea atentiei spre nisipurile bituminoase din Canada, de exemplu, ci si despre limitarea apetitului general pentru petrol.

Nu e necesar sa fim niste genii ca sa ne dam seama ca, pana la urma, cu fiecare oprire la benzinarie, sfarsitul acestei resurse se apropie. Sau nu neaparat al resursei in sine, ci al accesibilitatii ei. Astfel, daca petrolul va deveni prea costisitor de extras, lumea se va indrepta automat spre surse alternative – lucru pe care deja il face, daca e sa ne luam dupa ritmul accelerat de patrundere pe piata a masinilor electrice.

O resursa neaccesibila (din cauza pretului) devine imediat neinteresanta, ea nici nu mai este practic o resursa. Si, privind din acest unghi situatia, e clar ca petrolul va disparea din economie inainte ca el in sine sa dispara de pe planeta. Sauditul Ahmed Zaki Yamani (1930-2021), oficial OPEC timp de de 25 de ani, a spus foarte frumos acest lucru: „Epoca pietrei nu s-a incheiat pentru ca s-au terminat pietrele. La fel, nici epoca petrolului nu se va incheia pentru ca se va termina petrolul.”

Sursa foto: www.pexels.com