Mari scandaluri care au zguduit Romania. Carnea de cal vanduta drept carne de vita (I)

Mari scandaluri care au zguduit Romania. Carnea de cal vanduta drept carne de vita (I) Totul a inceput cu niste controale de rutina efectuate in ianuarie 2013 la retaileri din Marea Britanie (Tesco, Aldi, Iceland, Lidl), in urma carora s-a descoperit un lucru socant: burgerii congelati comercializati acolo si etichetati ca avand carne de vita contineau de fapt carne de cal.
Imediat ce s-a aflat acest lucru, Marea Britanie si-a indreptat privirile peste granita. Manifestand o certitudine bazata fie pe naivitate, fie pe aroganta, presa britanica si-a pornit investigatiile de la premisa ca sursa produselor contrafacute nu poate fi in niciun caz una locala, iar primii luati in vizor au fost irlandezii (probabil din simplul motiv ca au multi cai).

Apoi au venit la rand francezii, pentru ca se stie foarte bine ca toate nenorocirile britanicilor vin de peste Canalul Manecii, iar francezii la randul lor au aratat cu degetul spre Romania.

A fost o acuzatie sosita la fix, exact pe fondul dezbaterilor “ingrijorate” din Parlamentul Marii Britanii privind ridicarea restrictiilor de pe piata muncii pentru romani, incepand cu 1 ianuarie 2014. Nu era suficient ca presa tipa deja isterica “Vom fi invadati de romani!”, zugravind un tablou sumbru a ceea ce se va intampla peste 1 an. Iata ca respectivul tablou a devenit si mai sumbru pentru ca, asa cum remarca la vremea aceea Revista 22, in viziunea ziarelor britanice romanii n-ar fi urmat sa vina ca oamenii normali, ci calare pe magari sau pe cai, agitand amenintator in aer masini de tocat.

Ca o paranteza, in mass media din Marea Britanie au aparut tot felul de teorii abracadabrante, printre care si aceea ca Romania detine cantitati mari de carne de cal deoarece taranii au fost nevoiti sa-si sacrifice animalele in urma deciziei autoritatilor de a interzice circulatia carutelor trase de cai pe drumurile publice.

Ulterior insa s-a dovedit ca acuzatiile la adresa Romaniei sunt nefondate. “Probabil 80% din jurnalistii din Marea Britanie si Franta ne-au trecut pragul in ultimele zile”, spunea atunci Olimpiu Soneriu, director general al Carmolimp, una dintre cele doua firme acuzate ca au exportat carne de cal in loc de vita. “Absolut toti au recunoscut ca venisera cu idei preconcepute despre Romania si toti au constatat ca nimic din ce credeau ca stiu despre noi nu este adevarat. A fost mai mult un scandal mediatic. In general, pentru occidentali Romania are un aer mai exotic si de aici pana la povesti cu iz de telenovela n-a mai fost decat un pas.”

Din pacate, toata aceasta nebunie a avut repercusiuni asupra exporturilor romanesti de carne. Chiar daca abatoarele autohtone n-au purtat nicio vina, imediat a aparut neincrederea fata de producatorii si procesatorii romani de carne si fata de carne in general.

Chiar exonerati de orice vina, exportatorii romani au fost nevoiti sa se lupte cu o impresie gresita despre ei, asa cum in urma cu doi ani trebuisera sa se lupte si agricultorii spanioli. Sa ne amintim, multi fermieri iberici au fost adusi atunci la sapa de lemn in scandalul castravetilor infectati cu E-coli, dupa ce Germania s-a grabit sa arunce vina dincolo de Pirinei. Acuzatia s-a dovedit nefondata, dar spaniolii au ramas cu munti de castraveti nevanduti. Atunci, guvernul spaniol nu s-a sfiit sa sara la gatul nemtilor, cerand compensatii si amenintand cu un proces.

In 2013, in locul castravetilor am avut carnea de vita, iar in locul agricultorilor spanioli au fost macelarii si exportatorii romani de carne. Cu o singura mare diferenta: in urma infectiei din 2011 cu E-coli au murit cateva zeci de oameni, in 2013 nu a fost absolut nici un pericol, deoarece carnea de cal este perfect comestibila. Ba mai mult, trebuie spus ca nutritionistii atribuie carnii de cal foarte multe plusuri, minusul fiind doar tabu-ul cultural care o inconjoara - noi, europenii nu suntem pur si simplu obisnuiti sa consumam carne de cal.

Oricum, lucrul imbucurator in toata povestea aceasta este ca Uniunea Europeana a dovedit ca are mecanismele cu care sa poata gestiona o astfel de criza. Sistemul rapid de alerta si-a demonstrat eficienta si lucrurile au fost puse la punct. Doar ca, din nou, Bruxelles-ul a fost depasit de entuziasmul cu care statele membre s-au acuzat reciproc, un entuziasm care se manifesta de fiecare data cand lucrurile o iau razna.

“O iau razna” este, totusi, cam prea mult spus in cazul scandalului carnii de cal. Pana la urma nu s-a intamplat nimic, nu s-a imbolnavit nimeni, n-a murit nimeni, iar pentru cineva din afara continentului, pentru un asiatic de exemplu, obisnuit sa manance de toate, agitatia aceasta ar putea chiar sa para lipsita de sens. Carnea de cal nu e tot carne?

Sa recunoastem, intrebarea e perfect logica. Si o intelegem mai bine daca punem problema in felul urmator: ce s-ar fi intamplat daca in burgerii din Marea Britanie, etichetati ca fiind de vita, s-ar fi descoperit carne de pui sau de porc? Scandalul ar fi fost la fel de mare? Sau scandalul s-ar mai fi produs macar?