Resursa energetica ideala

Resursa energetica ideala Vantul pare sa fie resursa energetica ideala: se gaseste gratis si din abundenta cam peste tot, iar tehnologia de valorificare e simpla – se instaleaza o turbina in varful unui turn inalt (pentru a avea acces direct la curentii de aer, fara interferente din partea cladirilor sau a altor obstacole de la sol), se preia energia vantului si se transforma apoi in electricitate folosind un sistem de conversie.
O tehnologie simpla, dar deloc ieftina! Se cheltuiesc intre 1,3 si 1,5 milioane euro pentru fiecare Megawatt instalat, aici intrand costul terenului, al echipamentelor, dar si al transportului acestor echipamente pe viitorul amplasament. Turnurile inalte si elicele cu pale lungi sunt greu de transportat, uneori costul acestei operatiuni fiind de 20% din cel al echipamentului in sine.

Un parc eolian presupune asadar o investitie majora, de ordinul zecilor/sutelor de milioane de euro. Este o investitie pe termen lung, de 10-12 ani, fapt care constituie, desigur, un dezavantaj. Si nu e singurul.

Alte 3 dezavantaje:

1. vantul nu sufla nicaieri in mod constant, de aceea este necesara o sursa alternativa de electricitate care sa intre in functiune in perioadele de acalmie;
2. vantul apare de obicei in campii, departe de orasele pe care turbinele ar trebui sa le alimenteze. Iar construirea unor linii de transport al energiei este dificila si costisitoare.
Acest al doilea dezavantaj este eliminat in momentul de fata prin amplasarea eolienelor in mare (ocean) in apropierea tarmului. Operatiunea nu este ieftina, dar beneficiile merita efortul: nu sunt necesare linii de transmisie lungi, impactul vizual este minim si, in plus, vantul din zonele de coasta sufla mai tare dupa-amiaza, cand nevoia de electricitate a populatiei este mai mare, spre deosebire de vantul de pe continent care are intensitatea maxima noaptea.
3. un parc de eoliene, mai ales unul de dimensiuni mari, afecteaza pasarile din zona.

Etapele demararii unei asemenea investitii

1. gasirea terenului potrivit, in functie de dimensiunea parcului proiectat
2. executarea de masuratori de vant pe locatie, care dureaza minimum un an, la o inaltime cat mai apropiata de inaltimea turnului viitoarelor turbine
3. analiza datelor culese in vederea stabilirii conditiilor in care vor opera turbinele si a configuratiei lor, pentru a obtine un echilibru optim intre livrare, costuri si productie realizata
4. obtinerea avizelor si autorizatiilor necesare
5. incheierea  unui contract de livrare a turbinelor
6. constructia drumurilor de acces si a retelelor de conectare a parcului eolian la Sistemul Energetic National, constructia statiei de transformare, constructia fundatiilor
7. livrarea si instalarea turbinelor, testarea si punerea lor in functiune
8. incheierea de acte diverse: contractul de livrare pentru energia produsa, acordul de service si intretinere, licenta de producator.

Infiintarea unui parc eolian nu este, asadar, o treaba usoara. Stresul e mare, e nevoie de perseverenta si de o buna organizare si sa nu uitam, de fapt, principala problema, pe care am mentionat-o deja: investitia variaza intre 1,3 si 1,5 milioane euro/MW instalat. Iar ca fapt divers sa mai spunem ca specialistii de la Asociatia Producatorilor de Energie Eoliana au numarat nu mai putin de 85 de avize care trebuie obtinute.

Oricum, tendinta este clara: energia eoliana isi consolideaza pozitia de top in randul energiilor alternative. In ultimii 10 ani, domeniul (ca putere instalata) a crescut de 9 ori. Iar concluzia nu poate fi decat una: potentialul energiei eoline in inlocuirea combustibililor fosili si in stabilizarea climatului este urias.

Sursa foto: www.pexels.com