Editorial: Limbarnita

Editorial: Limbarnita limbarnitabani

                                              Limbarnita

Prezent pe la o “paranghelie” de vorbe, domnul care conduce guvernul a spus ca nu se pot mari salariile si ca… deja statul se tot imprumuta ca sa le poata plati.

Intaiul intre ministri a zis ca, “daca o tinem tot asa, se va ajunge la inflatie sporita si la un curs de 6-8 lei…” Lucruri atat de evidente incat fusesera anticipate de mult timp si de specialisti dar si de orice om cu bun-simt, numai ca, atunci, guvernu’ nu era de acord cu ei…

Totodata, domnul ministru a mai promis ca va elimina prin lege comisionul bancar de rambursare anticipata a creditelor… Numai ca tot prin lege - si inca una aflata in vigoare, nu in stadiul de promisiune - a fost aprobata si majorarea cu 50% a salariilor profesorilor care nu s-a produs nici pana astazi si nici nu sunt nici sanse si cu atat mai putin(i) bani sa se intample aceasta minune… Asadar, cum sa mai crezi promisiunile, vorbele astea?

In afara de asta, in prima chestiune, prim-ministrul, adica unul dintre cei mai… inalti oficiali dintr-un stat, vorbeste de un curs euro/leu de 6-8 lei/euro sau de 6,8 lei/euro? Caci din… inalta pozitie a domniei sale, vorbele nu se arunca, nu se scuipa, nu trebuie sa-ti iasa din gura precum… precipitatiile. Nu. Ele trebuie cantarite pe balanta de farmacist. Cel putin asa se face intr-un stat adevarat…

Pe urma, legat de eliminarea comisionului bancar de rambursare anticipata, aparent, acest comision e o tampenie. Aparent! Adica, mai ales in conditiile actuale, cand clientii sunt mai suparati pe banci decat pe orice si oricine, ei sunt tentati sa se intrebe “Cum? Eu vreau sa dau bancii banii inapoi si ea, in loc sa-mi multumeasca, imi ia comision?” Pai, cam da… pentru ca banca mizeaza si ea pe o anumita cadenta de rambursare; si-a facut niste predictii, a elaborat niste bugete, mizeaza pe un anumit profit (caci nu e… supa populara ci insusi simbolul capitalului si al capitalismului) la un anumit moment dat… Pentru orice banca, e vorba de predictibilitate, dar asta este o alta notiune pe care cei ce ne guverneaza nu prea stiu cu ce se mananca…

Si, pana la urma, daca pentru clientul obisnuit e cumva firesc sa nu inteleaga lucrurile astea, statul ar trebui sa fie doctor docent. Dar, in conditiile in care bugetul de stat se face pe genunchi si cu deviza “las’ ca-l mai luam la pila, la jdemii de rectificari” cum sa te mai miri?

Pana la urma, se confirma ca suntem o tara in care daca nu se fac prea multe, se vorbeste enorm. Iar lucrul asta ar fi bun daca vorbitul/vorbaria ar insemna si comunicare… Din pacate, limbarnita, vorba noastra lunga nu sunt decat saracia omului…

Alexandra Stanescu