Editorial: Pamant, straie si ferastraie

Editorial: Pamant, straie si ferastraie flamanzirascoalapamant

                                     Pamant, straie si ferastraie


In martie 1907, taranii flamanzi (din lipsa de diacritice se poate intelege si altceva) se rasculau. La Flamanzi. Voiau pamant. Nu era de ajuns cel din 1864. Era firesc sa fie tot al lor caci ei il munceau. In martie 2010, taranii flamanzi (aceeasi nota) se rascoala. Nu la Flamanzi. Da’ tot intr-un sat romanesc. Nu mai vor pamant. Pentru ca au. Si, din cauza ca nu se asociaza, nu prea renteaza sa-l mai cultive. Acum vor… straie, bre!

In martie 2010, prima dintre… batalii s-a dat sub forma de pomana, intr-o localitate in care a oprit un autotren plin cu haine trimise de niste organizatii caritabile din Germania concetatenilor lor europeni, romanii.

O minte rautacioasa ar putea crede ca stirea cu revolutia romana a ajuns de-abia acu’ in Germania si oamenilor de acolo li s-a facut mila. Asa ca probabil stirea ca Romania e de trei ani (!) membra cu drepturi si obligatii depline a Uniunii Europene va ajunge cu si mai mare intarziere. Dar, de fapt, se pare ca nu a sosit nici macar in respectivul sat romanesc, desi nu stirea in sine si nici aderarea (cu forcepsul) la UE sunt generatoare de bunastare sau de civilizatie. Caci, la vederea “ajutoarelor”, satenii s-au repezit pe ele precum gainile cand le arunca ei graunte prin batatura.

In usa primariei (parca), s-a strans toata suflarea chitita sa gabjeasca ceva, nu conteaza ce, “ca doar ii din Germania…” Dupa ce s-au dezmeticit din orgasmul provocat de proaspata… improprietarire, oamenii au constatat ca sunt fericitii detinatori ai unor carpe, unele in forma de chiloti de dama (cazuti odata cu Berlinul in mainile rusilor), altele in forma de sutiene (cazute odata cu zidul aceluiasi oras).

Motiv pentru barbati sa le probeze asa, la misto, si sa constate ca nemtii nu-s asa de darnici cum credeau ei.

In aceeasi luna martie a anului 2010, nici nu se stinsera bine ecourile strigatelor victorioase ale atacatorilor centrului comercial bucurestean de la Piata Sudului, ca molima chilipirurilor lovi si targul Iesilor. Daca satenii voiau straie, orasenii voiau… ferastraie. Aci, barbatii au atacat promotiile precum piratii corabia cu vanilie. Au abordat cele mai inalte rafturi ale magazinului, de unde aruncau “complicilor” galeti cu vopsea, cutii cu dibluri, cuie, ciocane, lopeti, cazmale, tot ce le cadea in mana.

In ceea ce le priveste pe doamne si domnisoare, acestea tipau isterizate de ziceai ca-s picate cu ceara. Alta decat cea depilatoare. De fapt, bataia se dadea pe… scule. Dansele isi smulgeau din maini bormasini, ferastraie, polizoare, invertoare si vermorele cu o pofta de ar fi crapat de gelozie orice cutie de crema si orice sticluta de oja.

Cat s-a schimbat Romania in cei 103 ani scursi de la rascoala adevarata, cand oamenii chiar luptau pentru un ideal, fiecare poate sa-si dea cu parerea. Cert este ca am trecut de la “Noi vrem pamant!”, la “Noi vrem orice! Moca sa fie!”

Alexandra Stanescu