Editorial - Romani vechi si romani noi

Editorial - Romani vechi si romani noi managerafacerecontribuabili



Poate cel mai cunoscut simbolul al emigrantilor catre SUA sau poate al emigratiei in general este Insula Ellis. Asta era primul petic din Pamantul Fagaduintei, chiar daca, pana la primirea cetateniei, orice italian, irlandez, scotian, neamt, roman sau orice altceva trebuie sa bata cale mult mai lunga.

In Romania, nu avem o insula de acest fel si nici nu e nevoie caci, oricum, in ultima vreme, multi straini (pentru un stat ca al nostru, european mai mult cu numele si cu geografia) au dobandit "buletin de Romania", loc in care cand ne merge rau, adica mai mereu, umorul ne tine pe linia de plutire. Se pare ca a face haz de necaz este, din fericire, in ADN-ul natiei.

Dar ceea ce urmeaza nu este banc. Este o istorioara "pe bune", spusa, in limba romana (vorbita aproape bine), de un evreu unui turc, la o intalnire (oarecum informala) de afaceri. Presa povesteste ca primul dintre cei doi a sosit in Romania acum zece ani si a ajuns sef peste o mare afacere, peste unul dintre marii contribuabili la bugetul statului.

Si domnul de origine si nationalitate turca este manager peste o foarte importanta afacere care si ea cotizeaza la greu. In afara de acest fapt, cei doi au devenit, relativ recent, detinatori de carti de identitate si de pasapoarte cu tricolorul Romaniei.

Fabulos este ce spune, citat de ZF, primul dintre cei doi oameni de afaceri legat de cetatenia romana si de felul in care a simtit sau, mai bine zis, si-a dat seama ca a devenit (si) roman. "Stii cum mi-am dat seama ca sunt roman? La o sedinta, in prima zi de cand mi-am luat cetatenia, geamul si usa erau deschise… Am baut un pahar cu apa rece si am racit imediat…" O fi si asta dar, cu siguranta, dincolo de actele in regula, apartenenta domnului respectiv (si) la Romania primeste certificare si gratie simtului umorului domniei sale.

Alexandra Stanescu