Euro pentru Las Fierbinti
isarescu eurocriterii eurotrecere euroadoptare eurodezavantaje euro
Titlul nu se refera la onorariile actorilor popularului serial, la care se uita, de la Andrei Plesu si Mugur Isarescu, pana la cel mai neinsemnat anonim cantarit de audiente.
Se refera la partile de tara, in care cei carora le dau viata Bobita, Dorel, Giani, Celentano si soacra-sa ar urma sa-si primeasca ajutoarele sociale, respectiv, pensia, in cativa firfirei cu semnatura lui Mario Draghi pe ei.
Prapastia intre zonele Romaniei a fost semnalata, din nou, de guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, in ziua in care a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Ovidius din Constanta.
Disertatia sustinuta cu aceasta ocazie se numeste "Drumul catre zona euro; test de rezistenta sau proba de viteza?" Seful BNR a amintit ca, in 2017, cea mai prospera regiune a Romaniei era de aproape patru ori mai bogata decat cea mai saraca regiune, pe baza PIB regional pe locuitor.
"Tara nu s-a dezvoltat armonios, este o realitate. Stiti ca Bucurestiul are PIB pe locuitor cam cat Berlinul? Sau mai mare decat Lisabona si in apropierea Madridului? E un oras bogat. Nu trebuie sa te duci la statistica. Uitati-va la masinile din Bucuresti, ca sunt mai multe masini mari decat la Roma. Deci, este un oras bogat, dar, la 100 de kilometri, sunt zone de saracie crunta.
Nu poate sa intre numai Bucurestiul in zona euro. Se vor egaliza relativ preturile, inclusiv la paine. Painea, la noi, este, in continuare, mai ales in zona rurala, de cinci sase ori mai ieftina. Nu poti sa nu te gandesti la consecintele sociale. Stiti cum arata Romania? Arata ca o piele de leopard, cu zone foarte dezvoltate, marile orase si zone de saracie", a spus Isarescu.
El a adaugat ca, daca cineva ar putea decupa Ilfovul si Bucurestiul de pe harta, le-ar plasa in zona euro in doua-trei saptamani, pentru ca indeplinesc toate conditiile de aderare, dar "problema este ca nu putem sa le decupam. De la Bucuresti, nu sunt decat vreo 40 de kilometri pana la vestitul Las Fierbinti, care intra mai greu in zona euro".
Este Romania precum o blana de leopard (cum avea tovarasa Elena Ceausescu)? Sunt zone foarte dezvoltate si zone care arata ca acum 100 de ani? Cine bate tara, pe harta careia bucatelele de autostrada sunt tot ca blana felinei pomenite, stie asta foarte bine.
"O sa vedeti ca nu toate tarile sunt fericite in zona euro, ceea ce inseamna ca intrarea in zona euro nu mai este un panaceu. Intram nepregatiti, nu numai ca nu se rezolva problemele, dar se si agraveaza", a declarat Isarescu.
Cu tot respectul, stim ca nu toate tarile sunt fericite in zona euro, dar foarte important... este una dintre rarele ocazii in care un inalt oficial implicat in mazilirea leului vorbeste, in sfarsit, despre dezavantajele presupuse de euro.
Potrivit guvernatorului, "dincolo de ce prevede Tratatul de la Maastricht, experienta practica acumulata in ce priveste adoptarea monedei unice a demonstrat ca zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scazut de competitivitate sau cu piete rigide.
Cu alte cuvinte, zona euro, spre deosebire de UE, nu constituie un club de convergenta, intrucat membrii sai actuali nu si-au imbunatatit neaparat nivelul de convergenta dupa adoptarea euro.
In acest context, un nivel ridicat de convergenta reala, in paralel cu respectarea criteriilor de la Maastricht, constituie o premisa pentru limitarea costurilor asociate pierderii independentei politicii monetare ulterior adoptarii euro".
Asadar, insusi guvernatorul vorbeste, cu subiect si predicat, despre pierderea independentei politicii monetare ulterior adoptarii euro, independenta a politicii monetare de care, pe buna dreptate, BNR tine acum cu dintii...
Zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scazut de competitivitate sau cu piete rigide? Este si, mai ales, va deveni si se va mentine economia tarii noastre competitiva? Are piete... flexibile?
Nu sunt toate tarile din zona euro fericite? Ce... supriza! Probabil, in afara de Germania, care a stiut sa niveleze (chiar daca mai exista hartoape), in 30 de ani, diferentele dintre Republica Federala si Republica (asa-zis) Democrata, Uniunea Europeana si zona euro sunt departe de a fi o felie de paine unsa uniform cu unt si cu miere, si nici laptele nu curge, decat daca-l varsa fermierii pe camp in semn de protest ca este prea ieftin...
Franta are Las Fierbintii ei, chiar intr-unul dintre departamentele de langa Paris, Seine Saint Denis, unde rata saraciei este de 29%.
Rate de saracie ridicate sunt si in nordul Corsicai, si in regiunea Hauts-de-France, unde sufla prin buzunarele a 20% dintre cetateni, iar, in unele zone (Fourmies, Hirson, Maubeuge, Creil, Lens si Calais) prin refrigeratoarele a 25%. Sunt datele INSEE, institutul national de statistica din Franta, si tot acestea arata ca, in Hauts-de-France, exista 12 dosare de supraindatorare la mia de gospodarii, fata de 8, pe ansamblul tarii.
In aceeasi regiune, somajul este de 11,5%, pe ansamblu, iar, in randul tinerilor, se apropie de 30%. Numaratoarea continua cu o rata de analfabetism de 5,1%. Si toate astea se intampla la numai 120 de kilometri de Bruxelles.
Dar ce sa vezi, cea mai saraca municipalitate din Belgia este Saint-Josse-ten-Noode, chiar in regiunea din care face parte capitala Belgiei si a Europei. Aici, veniturile medii ale locuitorilor erau, in 2017, de 8.690 de euro pe an, cu aproape 51% sub media nationala. Urmau municipalitatile Molenbeek (10.210 euro) si Farciennes (11.376 euro). In schimb, in cele mai bogate zone, media era 27.585 de euro.
Totodata, in Spania, intr-o regiune cu nume parca predestinat, Extremadura, peste 400.000 de locuitori traiesc cu 700 de euro pe luna, potrivit cotidianului El Pais, care incepe un reportaj publicat in toamna anului trecut cu o zicala din partea locului, cum ca trenul circula cu trei viteze: incet, foarte incet si deloc. Suna cunoscut, nu? Ca tot se vorbeste despre Europa cu mai multe viteze.
Tot El Pais scria, in ianuarie 2019, citand Fiscul spaniol, ca intre cele mai mai mari si cele mai mici venituri medii din diferitele regiuni din Spania exista o diferenta de peste 100.000 de euro. Astfel, venitul mediu al familiilor din La Moraleja, in zona de nord a Madridului, este de 113.642 de euro, iar cel al locuitorilor cartierului Carrus, din orasul Elche, de numai 13.286.
De asemenea, in 2016, statistica italiana, citata de Reuters, numara 4,74 milioane de suflete care traiau in saracie extrema, adica 7,9% din populatia tarii, iar 8,5 milioane (14% din populatie) traiau in saracie relativa.
Rezultatele unui studiu publicat, luna trecuta, de Centrul pentru Politici Europene, arata ca Germania si Olanda au beneficiat enorm de pe urma euro, in timp ce, pentru alte state, moneda unica a nu a fost deloc potrivita. Initial, euro a dus la un boom al creditarii si al investitiilor, pe fondul ratelor scazute ale dobanzilor, dar imprumuturile au devenit dificil de rambursat dupa inceperea crizei financiare, care a fortat Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia si Cipru sa solicite asistenta financiara.
CPE estimeaza ca nemtii au devenit mai bogati cu 23.000 de euro, iar olandezii cu 21.000 de euro, prin simpla adoptare a euro, in timp ce italienii si francezii au saracit cu 74.000 de euro, respectiv, 56.000 de euro.
In conditiile unor discreparte atat de mari intre state ale zonei euro, care este probabilitatea eliminarii lor vreodata, in Romania, daramite pana in 2024, anul tintit pentru aderarea noastra la euro? Sau poate, cu atatea constrangeri, haina monedei unice este prea stramta pentru fierbintenii europeni?
Cum pot avea state, economii, fiscalitati, mentalitati, culturi atat de diferite aceeasi moneda? Este ca si cand obligi, la gramada, pitici si giganti, pe cei cu inaltimi de la 1,50 la 1,70, si pe aia de 1,85-2 metri, pe cei grasi si slabi, precum si pe cine nu iese din limitele normale ale indicelui de masa corporala sa poarte haine si incaltaminte cu aceleasi marimi...
Rezultatul? Numai unora, putini la numar, hainele si incaltarile le vor veni ca turnate, dar numai daca si ei se mentin, adica, in timp, nu se cocoseaza, nu se ingrasa, nu intra la apa.
Concluzia disertatiei: "As aborda problematica privitoare la convergenta nu ca pe o cursa in care cel mai rapid ritm este si cel mai potrivit, ci ca pe un proces complex, ce ofera concurentului care isi dozeaza bine efortul (un maratonist mai degraba decat un sprinter) posibilitatea de a profita de majoritatea beneficiilor potentiale, evitand, in acelasi timp, asumarea unor riscuri excesive".
Numai ca, de multe ori, exista si maratonisti care trec linia de sosire doar pentru a se prabusi de epuizare, exact cum a patit chiar primul om, grecul Fidipide, care a parcurs cei 42,2 kilometri dintre localitatea Maraton si Atena...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
